Cautare rapida

Sunt:
Caut:
Virsta: -
Foto:
Online:
Afisare profile:
Nu ai inca cont pe site?
jacob47 utilizatorul este offline offline
Barbat, 46 ani, Timisoara
Ultima data pe site: Duminica, 29 Noiembrie 2020 20:49
Trimite mesaj
Fa cu ochiul
Adauga la favoriti
Blocheaza
Reclama profil
femeie
de prietenie
normal(a)
Pesti
1.75 metri
68 kg
saten
verzi
facultate
necasatorit(a)
nu
nu
da
nu consum deloc
spun mai tirziu
Ocupatie: medic
Hobby-uri: muzica si cititul
Descriere: WELCOME TO MY PAGE...Sunt JACOB(nu cafea), am peste 45 de ani si ma uit la History Channel. Un nou documentar mi-a atras atentia, Life After People, adica cum va fi lumea daca oamenii dispar de pe pamant. Dupa o ora, dupa 6 ore, 1 zi, 1 luna, 1 an, etc. Perspectiva nu pare a fi interesanta, daca as ramane singurul supravietuitor. Animale salbatice roind prin orase, plante cucerind cladirile, poduri care se prabusesc...Hmm...suna rau. Partenera mea de viata a decis ca trebuie sa ma paraseasca. Adica sa ma lase balta...sa creasca iarba prin casa, sa se darame mobila, sa cada peretii peste mine, bolnav, murdar si mort de foame. Hai sa vedem cat rezist?...Daca avem un bun national concret, daca economia s-ar masura dupa aceasta avutie nationala, cu siguranta ca am avea cel mai mare PIB pe cap de locuitor din lume...mai bine zis locuitoare. Acest indicator care face diferenta este romanca sus pe tocuri.Avem cu siguranta cele mai multe tocuri pe cap de cetatean, miliarde de euro ce calca apasat si sigur pe asfaltul patriei...De exemplu "EA"...cand am receptionat-o avea vreo 200 de perechi de pantofi, exclusiv cu toc, toate marimile, toate culorile, toate modelele.Nu-i ajungeau...cat am fost impreuna si-a imbogatit colectia cu inca vreo 200, pe putin. Aveam mai putine carti decat cutii cu pantofi. La o medie sa zicem de 50 de europerechea desi cred ca media e mult mai sus, inseamna ca doar EA detine o avere in tocuri de vreo 20.000 euro...si n-am adaugat tocurile mov de la ultima manifestare. Si ca ea milioane de femei din Romania. Poate doar rusoaicele si ucrainiencele sa ne sufle in ceafa...dar in rest...Europa si toate celelalte continente sunt jos, pe caldaram...Tin minte, acum vreo 15 ani sa tot fie, am avut ocazia sa locuiesc in Germania vreo noua luni. Adancit in activitate, nu mi-am dat seama ca femeilor germane le place sa se imbrace in tricou, jeansi si pantofi de sport de douazezi de marci de la Aldi. Cam asta e costumatia generala. Daca mai pui ca, cam toate sunt plinute, ca sa nu zic supraponderale, le poti confunda usor cu barbatii pe strada.Intr-o zi, impreuna cu niste colegi fiind intr-un pub nemtesc am prins happy hour cu bere gratis. Acolo happy hour e chiar happy...nu se anunta din timp...si berea e chiar gratis. Cine e deja in carciuma si prinde ora de fericire poate sa bea cat poate pe gratis o ora. Fericirea era maxima cum ziceam...toata lumea se agita sa toarne pe gat hectolitri de bere moca. Ce poate fi bine pe acest pamant pentru un barbat insetat!...Credeam ca nimic. M-am inselat. Eram cu spatele la intrare si incercam si eu timid sa sorb din beri cand deodata s-a facut liniste...colegii de la masa au ramas blocati cu halbele in mana, ospatarii se oprisera cu fetzele uimite...toata lumea privea spre intrare cu o mimica siderata...parca intrase Brad Pitt cu Angelina daca ar fi fost atunci impreuna. Scena era ca dintr-o scena de film cu multa miscare si zgomot si deodata apesi pe "Pause" si se opreste tot. Fiind cu spatele la intrare mi-a scapat momentul revelatiei...lumea uitase de happy hour si de berea free. Cand m-am intors sa particip si eu la mirarea multimii, am vazut un cuplu cam pe la patruzeci de ani, el la costum si cravata, iar ea la costum cu fusta peste genunchi si pantofi cu toc inalt.N-am inteles la ce se uita la lumea..in primul moment...nu mi se parea nimic deosebit...apoi comentariile colegilor...nemti, danezi, olandezi, si alte natii se revarsara ca un fluviu nervos ca a fost tinut captiv intr-un baraj de acumulare..." Ohh...ce bucata...ce cool...ce bine imbracta...ce femeieeeee!"...Tipa cu tocuri era chiar o femeie obisnuita, nici prea prea nici foarte foarte...Arata bine, intr-adevar, dar la standardele noastre din Romania o puteai confunda usor cu o functionara umila de la stat care a iesit cu sotul la cina. Acolo insa producea o emotie reverberanta, mirifilobolanta. Toti barbatii din birt, absolut toti, in afara de mine erau siderati de acea aparitie. Si atunci mi-am dat seama...si mai ales dupa ce m-am intors acasa, ce femei avem noi, mai frumoase, mai dichisite, toate sus pe tocuri... De atunci am tot fost plecat, prin tot felul de parti ale lumii...uneori cateva zile, alteori cateva luni, si mereu am fost atent la acest indicator sublim...tocurile. Le mai poti vedea, e adevarat...prin Manhattan cand ies fetele de la job, prin Paris la ceas de seara, la Moscova si Kiev la orice ora, dar ca la noi...nicaieri...Toata tara este cucerita de femei sus pe tocuri de la Satu Mare la Constanta, din Iasi la Craiova, din Bucuresti in Timisoara. Suntem cei mai norocosi barbati din lume... Sunt la Cluj, haladuind in alt proiect. Urcam Calea Turzii, azi pe la pranz, sa ajung la un OMV sa fac"pipi"...cand deodata din dreapta a iesit un Tiguan fara sa se asigure, fara sa semnalizeze...mi-a luat fatza cum s-ar zice...La volan o "Mitzi" roscata involburat...M-am iritat, recunosc...am boscorodit-o nitel in gand, dar cand a intrat in OMV inainte mea si a ocupat si singura pompa libera, chiar ma enervasem...Ca sa vezi....Dar cand "Mitzi" a coborat pe niste tocuri de 12 cm, cu pulpele cambrate, si cum se misca ea pe langa masina dand din solduri ametitor, am iertat-o, cum pot sa ma enervez pe asemenea tocuri? Mi-a trecut subit..totul de la tocuri...Si asta se putea intampla oriunde...la Barlad, Bixad sau Marghita...Tocurile sunt avutia noastra, iar picioarele sus pe tocuri brand national. Eu in locul frunzei de strejar ca brand turistic, as fi ales un pantof cu toc.Iar acum, ca vine seara, voi iesi in oras, sa-mi bucur privirea de glezne sus pe tocuri. Cum ziceam, sunt un norocos... Pe vremuri obisnuiam sa ascult muzica la walkman, cu castile pe cap. Era un mod de a nu mai auzi zgomotele din jur, de a nu vorbi cu oameni cand n-aveam chef, in tren, in troleibuz sau aiurea, sa nu salut baietii de cartier care atarnau pe borduri cu berile pe caldaram, sa ma infasor intr-un gard de sarma ghimpata si sa nu ma las intepat de nimic...Mi se rupea-n...Ma bucuram doar de ce mi se parea ca merita sa ma bucur...Apoi, cu timpul, am inceput sa fiu mai atent la lumea din jur. Si-mi sareau in ochi doar ticalosiile, meschinaria, snobismul, mitocania...nu mai vedeam padurea de uscaturi...si ma revoltam.E atat de mult frumos, e atat de mult bine in jurul meu ca mi se rupe-n...iar de uscaturi.Imi pun iar castile pe cap sa nu mai aud zgomotele din talk-show-uri, imi pun gluga pe cap sa nu mai vad aceleasi fetze de clovni si saltimbanci care fac shpagatul la televizor...Mi se rupe-n...ca raman fara bani la sfarsitul lunii si privesc la cer, de fapt stau intr-un hotel de mii de stele..Mi se rupe-n...de deshtele in sus scoase pe geam in trafic, de fetzele schimonosite de furie ca au pierdut cinci metri din spatiul lor, de coatele rotite prin aer sa ajunga primele la coada, de carcoteala unor mosnegi plicitisiti de viata care le pute tot...inclusiv de castile mele de pe cap...Mi se rupe-n...de minciuna...lasitate si dispret...Mi se rupe-n...de fetzele triste si apatice...de racnete, de zgomotele infernale si infinit mai dese decat oriunde in lume ale sirenelor de la salvare...caci avem nevoie mereu de a fi salvati de ceva...Mi se rupe-n...de "patriotii" care ne conduc tara, ne saluta cu zambete ipocrite cu o mana, iar cu cealalta ne fura din buzunar...Mi se rupe-n...de lacomie, bigotism, fatarnicie...Mi se rupe-n...de lipsa de curaj, eleganta, iubire si prietenie...Ascult, privesc, simt...florile in radacini, nu cele din buchete...iarba verde si fanul proaspat cosit, roua diminetii dintr-un crang fraged, ursuletii polari, glutonii si prigoriile de pe Wild, galagia, zambetele, lacrimile copiilor, viata fara uscaturi..Ma bucur de lumea si oamenii frumosi din jur...sunt atat de multi!...TOTUSI CINEVA IMI SCRIA ODATA,CAM ASA:DEOSEBIT":Dragostea e fina, o exprimare un pic cam dubioasa. Initial, te-ai gandi poate strict la mangaieri. Ce-i drept, mangaierile iubitului/iubitei sunt deosebit de fine. Dar nu asta e totul.Mai sunt cuvintele, privirile si sarutarile pe frunte,spate,umeri,etc.Si dragostea, vrei nu vrei te transforma. Dragostea iti face mersul mai fin, chipul mai bland, parul mai moale, zambetul mai tamp, pielea mai calda si buzele mai pline.Nu e deloc rau ce-ti face. Se imbiba in tine si tu o porti triumfator. Venele ti se intaresc de placere, dar nu esti incordata. Esti deodata un fluture roz-rosiatic ce-si ia zborul printre cladiri de beton pana ajunge pe umarul partenerului pentru a-l surprinde cu "te iubesc" fin, spus in soapta"............ITINERAR,Prea frig pentru luna mai, prea cald pentru martie...nicicum pentru aprilie... Vroiam sa ma scufund printre flori cu ochii la cer. Am gasit o pajiste la Hunedoara cu flori de mazare, albe, cu frunze maiestuoase si muguri ca niste pastai. Un soare discret le mangaia cu privirea de dupa coltisorul vreunui nor. M-am asezat printre ele...uitandu-ma la soarele lor. Printre flori...soarele se simte altfel...mai generos, mai luminos...mai bogat. M-am lasat imbratisat de clorofila. Ce frumos e sa fi floare! Ce frumos e printre flori! Saptamana trecuta am fost la Szegged pentru un kick-off meeting regional. Genul de sedinte in care se discuta despre proiecte noi, se piaptana bugetele si estimarile, se aseaza cifrele in locuri precise pentru a parea mai atragatoare. Suna prozaic, dar e realitatea in care si pentru care traim. Am mers cu autocarul, sa ma insotesc de ganduri. Am oprit la bisericuta din Gurasada. Am scris de ea ... drumul-spre-arad-biserica- Nu fusesem de ceva vreme, drumurile spre vest fiind pe alte cai. Nu ma grabeam, mergeam nicaieri...ma astepta doar varul din Arad...asa ca am zabovit pe bancuta din curtea bisericii si in gradina din spate cu zambile. Atunci m-am asezat prima oara printre flori...si doar am stat un timp. Ca de fiecare data am incercat usa bisericii, mereu incuiata. Acum se deschise usor lansandu-ma sa patrund prima oara in spatiul mic, mistic si tacut al sfintilor. Am stat si acolo un timp, lasandu-mi gandurile in grija ingerilor..Starea de gratie fu oprita dupa ceva vreme de zgomotul ruginit al usii. Intrase un ingrijitor cu niste lumanari in mana. Ne-am speriat unul de altul nestiind cine cui ii calcase intimitatea.I-am cumparat tot snopul de lumanari...le-am aprins pe rand...pentru viii si mortii mei...sa le lumineze si incalzeasca calea. Ingijitorul mi-a zis sa aprind doar 40 de lumanari si sa spun Rugaciunea lumanarilor aprinse. Se cauta prin buzunare si scoase o hartiuta mototolita cu textul rugaciunii, scrisa cu un creion si o caligrafie dificil de descifrat. I-am zambit si i-am spus ca sunt sigur ca Dumnezeu si ingerii lui ma pot asculta si intelege oricum. Ca sa nu-l dezamagesc am luat hartia si i-am promis ca o las pe o masuta dupa ce termin. Am privit inca odata la zambile si am plecat. Deja se inserase. La DEVA am tras la "acasa". Ma intreb mereu de ce. In oras in bistro bucataria se inchide la ora 10. Fiind luni, era deja inchisa de dinainte. In camera nu se poate fuma, doar in restaurant, dar in restaurant nu poti sa bei bere, de exemplu, luata din alta parte, etc. In plus, nici de mic dejun sau baremi o cafea nu voi avea parte caci la ora mica in care doream sa plec, nu avea cine sa ma serveasca. Daca as fi ales o bancuta de lemn din gara Arad, probabil ca se putea mai mult. Am ignorat multiplele interdictii si mi-am luat doua beri de la un Rompetrol de peste drum. Aveam de terminat cateva retete din prezentarea de la tratament iar berile sigur ma inspirau sa fac tabelele si graficele mirobolante. Dimineata devreme am plecat cu graficele ispravite dar cu stomacul gol. Parcul SIMERIA(Dendrologic), era liber. Lume putina, doar florile de mazare de pe pajiste adunate intr-un covor fin de primavara. Printre flori am citit din Salinger ultima poveste din cele noua povestiri ale sale. Ultima, dar prima din carte " O zi desavarsita pentru pestii-banana". O poveste stranie si trista. Am inchis cartea si am tot stat asa...printre flori. La Szegged ne-a lasat autocarul si am continuat cu altul impreuna cu doi colegi. Am stat in spate...privind pe geam si mormaind cand si cand la cate o intrebare. Cu cat inaintam spre vest, primavara era mai departe. Am trecut prin Slovacia. Ne-am oprit la Donovaly, un fel de resort de schi, sa mancam o halushka. Branza de oaie cu jumari. Cracovia este un oras splendid. De cate ori vin, il descopar altfel. O combinatie de arhitectura clasica, cu populatie tanara, extrem de vie si activa. 700 de baruri si cluburi, zeci de muzee, teatre, universitati,un loc in care se poate trai frumos. Intr-o seara, dupa cina, am iesit intr-un club cu muzica de blues "Stalowe Magnolie" - Magnolia de Otel. Muzica buna, excelenta...atmosfera boema, europeana. Prezentarea a iesit bine, desi pot mai mult. Cifrele se asezara cum trebuie, graficele promitatoare. Stau tot printre flori...le vad aplecarile usoare la adierile de vant. Ce-or gandi? Ce-or simti? Ce-or iubi? Am parasit frumoasa Cracovie, tarziu dupa amiaza. Sapte ore pana la Budapesta. Inca trei ore si ceva pana la Arad. Pierdut cu privirea pe geam in regasirea primaverii drumului spre sud am uitat sa-mi fac oprire la Arad. Aveam una insa la Budapesta la care am renuntat. Vroiam sa ajung la florile mele mai repede. Cu o ora pierduta din cauza diferentei de fus orar, Arad-ul ma intampina proaspat si linistit la orele doua ale diminetii. Ma intampina si cu nu stiu ce targ agricol ce umpluse toate hotelurile pana la refuz. Dupa un tur prin oras, cateva locuri incercate cu parcari super pline, spre ora trei mi-am dat seama ca nu-l gasesc pe varu...asa incat undeva o camera camera libera. Doar un apartament de fitze la Coandi cu maretul pret de 600 de lei. Nu platesc atat nici pe Luna, daramite pe noapte la Arad. Asa ca am continuat spre est, gandind ca voi gasi eu pe undeva pe drum un acoperis cu pat liber. Gaseam, daca as fi avut puterea sa ajung la Deva, dar nu mai puteam. Deja vedeam farurile masinilor din sens opus cum se descompun in ochii mei. Am ochit un motel cu reclama rosiatica in comuna Vladimirescu, nu departe de Arad. Ceva de juma'de stea numit pompos Hotel West. Dar ce mai conta? Florile de mazare cu samburii lor in forma de pastaie, aratau ca pestii-banana a lui Salinger. M-as ascunde printre flori...m-as ascunde pe sub flori...sa simt imbratisarea radacinilor...si sa stau asa...nestiut, nepomenit...nu-i asa ca-i bine?..............A 112 ZI AFTER EMMA,SAU EMMA MY DARLING...sau PUR SI SIMPLU DURERI INABUSITE.....De cate ori putem iubi in viata? Nu ma refer la multitudinea de iubiri posibile: de mama, de frati, de copii si nepoti; ci la acea iubire mistuitoare in care simti ca-ti gasesti menirea, in care te abandonezi cu toata fiinta, adorand cu intreg sufletul. Oare insasi perfectiunea acelui sentiment contine, ascuns ca un virus latent, germenele dezamagirii? Valsam frenetic pe acordurile iubirii, orbiti de dumnezeiasca beatitudine, uitand, ignorand, ca obiectul adoratiei noastre este si el un om, cu destule defecte, angoase si umori. Cu o cruda fatalitate, vine un moment in care unul din cei doi nu mai aude muzica, trezindu-se in fata unui film mut, cu personaje care interpreteaza un scenariu desuet si efemer. Celalalt e inca in Paradis, nevazand luciditatea obosita care s-a scurs in ochii celui ales; nestiind ca tocmai a decazut din postura de zeu, redevenind un biet muritor, purtator de clepsidra. Cand gheara unei negre presimtiri ii strange inima, este mult prea tarziu. Poti sa te lupti sa recastigi aura de divinitate? Poti sa recladesti palatul de clestar? Si daca da, va continua basmul; va reporni muzica dupa un laconic ...Secondo Tempo? Cat de norocoasa trebuie sa fi sa nu trebuiasca sa te multumesti cu o carpaceala lipita cu amintiri. Mai putem iubi inca odata la fel? De doua ori; de trei ori...? Pana pricepem intelepciunea resemnarii la locul nostru de munca, aranjand masa si spaland vasele, cu discretie, pentru ca cei-de-dupa-noi sa poata trai, la randul lor, balul miraculos, invaluiti ocrotitor de suspinele celor care-si aduc aminte.Parca a fost ieri!ITI MAI ADUCI DE-AMINTE???!.......GANDURI DESPRE EMMA...Am gasit, din intamplare, asta ... scris de cineva, care probabil a trecut, ca multi dintre noi, ca si NOI!, printr-o situatie asemanatoare. Si, poate, dupa un timp a stiut sa dea glas gandurilor, care au ramas in urma. Ce n-as fi dat pentru cuvintele pe care le-am citit in ultimele zile, pentru atitudinea Ta din ultimele zile! Mai demult....ma tocmeam cu Dumnezeu, in gand, incercam sa-i ofer cate ceva drag pentru ca totul, relatia noastra, sa redevina ceea ce a fost odata. Si, mereu intarzia sa apara rezultatul... Acum, nu Ii mai cer nimic, nu mai vreau nimic... "Se spune că iubirile adevărate, atunci când se încheie, nu se transformă în prietenie. Ele ard până la cenușă și, atunci când nu mai este loc de complezențe, de diplomație și de puterea de a-i spune „prietene” celui cu care odată sorbeai din același pai, nu mai rămâne decât o amintire care sălășluiește într-un colț înfundat și târziu uitat de participanții la joc. E o vorbă care îmi convine, pentru că îmi confirmă faptul că iubirile mele nu au fost superficiale, chiar dacă asta a însemnat să nu se concretizeze nici măcar într-o relație dezinteresată de prietenie. De obicei, nu prea rămâne nimic dintr-o relație încheiată pentru totdeauna. Există rămășițe care interferează cu prezentul, dar asta e numai la început, înainte să se lase praful. Haine uitate prin șifonier, agrafe căzute prin baie, poze și obiecte comune – este doar o chestiune de timp până să fie înlăturate din scena unui nou festin romantic cu alți protagoniști. După ce dispar și ultimele dovezi ale unei conviețuiri, conștiința de cuplu se destramă încet încet, fără a mai fi ancorată în realitate. Oamenii uită și devin preocupați de activități și persoane noi. Momentele care au fost memorate, aniversate și celebrate se transformă în simple ocazii, pe care mintea din prezent nu mai vrea să le mai considere importante. Instinctul de supraviețuire morală dă semnale de alertă: Trebuie să mergi mai departe, stă în natura umană să depășești situațiile conflictuale din trecut. Astfel, începi să nu te mai gândești și să uiți din amănuntele care făceau ca lucrurile să fie speciale… În primele zile de după relație s-ar putea scrie un jurnal detaliat, la câteva luni o povestire de amploare, dar, după ce trec anii, se mai poate doar picta un tablou, două. Oamenii uită, iar marea tristețe este că nimeni nu este lângă ei atunci când își trăiesc iubirea intensă, pentru a imortaliza povestea cu lux de amănunte. Dar poate că acesta este farmecul: să iubești, să trăiești, să nu mai iubești, să uiți și apoi să reconstitui imaginea romanțată a tututor iubirilor din trecut, lăsând o urmă de mister și de curiozitate, exact așa cum se întâmplă cu picturile. Iubim și uităm. Uităm și iubim." TU CE ZICI?...TE REGASESTI?....A NU STIU CATA ZI POST-EMMA....SAU UN MOD DE REMEMBER.......DISCUTAM INTR-O SEARA DE "SUFLETUL PERECHE"...mi-aduc aminte ca zicea cam asa:"Aceleasi intrebari mi le pun si eu de mult timp. Sufletul meu pereche a exsitat, l-am simtit, desi nu l-am atins si l-am pierdut candva, pentru totdeauna. Acum ma intreb daca as mai putea crede in repetarea acestui fapt. Eu nu pot trai fara iubire. In iubirea vad intotdeauna partea plina a paharului, iar asta de multe ori a fost o greseala, insa asa sunt eu, nu ma poate schimba nimeni daca nu m-a schimbat viata pe care am dus-o in ultimii ani cu un om care mi-a chinuit sufletul pana la epuizare...Dar nu mi l-a impietrit...uneori ma intreb daca nu era mai bine"...si continua asa pe TOCURI INALTE CAM ASA:" Nu te critic iubitul meu,Iarta-ma o sa fiu mai retinuta daca asa vrei.Eu prefer sa mi spui adevarul, e dovada ca ma iubesti"....AHAA...CE-TI SUNT SI DOVEZILE ASTEA...UN FEL DE PAROLE PAROLE...dar nu cu DALIDA SI ALAIN DELON....si complecta asa de frumos DRAGUTA DE EA ....ca-mi venea sa DAU PE SPATE...nu alta,asa era "ea"...languroasa si in mod pisica de lux,dupa care a zis"Acum, nu inteleg eu foarte bine iubirea ta, dar stiu, ca eu pe tine tine acum te consider sufletul pereche... Tu din pacate nu simti la fel.Spun asta pentru ca, daca ar fi asa sigura, in aceste multe zile ne-am fi iubit. Sunt o fiinta mai emancipata, stiu ca o femeie nu trebuie sa alerge dupa un barbat....si chiar nu am facut lucrul acesta niciodata.Ce se intampla cu mine acum? poate si mie mi este greu sa inteleg uneori....Stiu doar ca eu exprim cu propriile mele cuvinte tot ce simt fata de tine.Mi este frica de ziua cand nu voi mai simti ce simt acum.De ce oare?".........DUPA CARE DUPA O NOAPTE DE DRAGOSTE(SEX),TOTAL,NEBUNA SI INTR-O SEARA CANICULARA,I-AM RASUNS ASA:Nu știu dacă am crezut vreodată cu adevărat în existența sufletului pereche, la fel cum nu știu dacă am crezut vreodată în multe alte lucruri frumoase, menite să scoată ființa umană din singurătatea în care tinde să se afunde cu fiecare dragoste pierdută, cu fiecare speranță care moare pe altarul fericirii negăsite. Și asta pentru că, în fond, sunt o ființă mai singuratică decât altele sau poate doar mai puțin adaptabilă unor tipare pe care oamenii le construiesc neîncetat în propriile lumi;nu știu încă de ce oamenilor le trebuie atât de mult timp ca să iubească necondiționat, dar am incredere ca pe undeva, prin univers, stă ascuns un suflet care așteaptă să fie descoperit. Alte și alte iluzii și certitudini și-au pus rând pe rând amprentele pe sufletul meu dornic de lumină. Ideea sufletului pereche mi-a revenit din când în când, însă nu mi-am făcut niciodată un țel din căutarea sau din descoperirea lui. De fapt, am fost mereu confuz în privința asta. Nu cred că am înțeles vreodată ce înseamnă cu adevărat sufletul pereche – e sufletul geamăn, care îți seamănă perfect și care e capabil să simtă și să înțeleagă în același timp cu propriul suflet sau e sufletul complementar, jumătatea pe care o așteptăm cu toții pentru a ne completa existența efemeră în această lume? Sau, poate, și una și alta.Am identificat multă vreme sufletul pereche cu marea iubire și asta a fost, cred, o mare eroare, pentru că, am ajuns la concluzia că nu există o singură mare iubire; că fiecare dragoste are propria măreție și că doar noi, în superficialitatea noastră cotidiană, avem mereu tendința să ierarhizăm. Mi-am spus apoi că sufletul pereche nu trebuie să aibă neapărat legătură cu dragostea, în sensul identificării lui cu acea ființă cu care ne vom petrece restul vieții, din momentul în care am găsit-o. O vreme, am crezut că sufletul pereche e ascuns în ființa acelui om special față de care, fie că îl iubești sau nu, simți că poți fi tu însuți, știind că nu ești judecat, ci doar înțeles. În încăpățânarea mea de a crede că totul în viață are un sens, am ajuns să nu mai știu dacă mai cred sau nu în existența sufletului pereche. Poate că e doar idealul la care tânjim din teama de singurătate care ne cuprinde uneori. Sau poate că undeva, foarte aproape sau foarte depare, sufletul meu pereche are aceleași frământări care îmi tulbură mie această seara calda, în care îmi vine să strig, fără să știu dacă vreau sau nu un răspuns imediat: Unde ești, suflet pereche?!...CHIAR ASA...AL TAU UNDE E?.................TOT DESPRE SNOBISM!!!...Consumismul romanesc s-a aliat foarte bine cu snobismul romanesc. Un nou obicei si-a facut locul in mentalul shopping-ist al natiei valahe: mersul la Viena pentru sezonul de reduceri. De cumparaturi. Recent, mama unui cunoscut se mandrea ca fiul ei s-a dus la Viena sa-si faca niste cumparaturi. Sublim, mi-am zis, invidios, in gand.De altfel cei care merg la Viena sau Milano pentru shopping ii dispretuiesc pe cei care nu merg la Viena sau Milano in timpul sezonului de reduceri pentru ca sunt amarati si nu-si permit un astfel de lux. Vai de steaua lor! S-ar apara de acuza de snobbism tocmai cu acest argument : lasa ca si tu ai merge acolo daca ai avea bani, dar nu ai. E drept, as merge un week-end, o saptamana daca as avea bani dar nu pentru shopping (adica pentru a-ti cumpara haine care sa tina de caldura unui corp) ci pentru a descoperi cultura unor orase care sunt intestate cu muzee, expozitii, adevaratele locuri care merita vizitate. De aceea a spune ca te duci la Viena sa faci cumparaturi mi se pare o culme a snobismului incult, anticultural. Hainele nu mai pot fi cumparate din Romania?... Cineva ma poreclea in TIMISOARA acum zece ani drept un ayatollah de BANAT pentru ca nu iubeam trupa Andre si toate celelalte forme de behaiala siliconata. Se pare ca nu am evoluat prea mult de vreme ce am ramas constant in ura fata de diversele forme de prostie.Incultura!!!...Ma aflam in pauza unui lung seminar dedicat Fondurilor Structurale (si mai ales, dezvoltarii resurselor umane din Manelistan). Am scos saptamanalul Dilema Veche si-l citeam. Din spate vine un tanar coleg inspector/functionar la Consiliul Judetean, compartimentul pentru afaceri europene si ma intreaba ce citesc. Ii spun titlul iar el ma intreaba:"aah e un ziar d-ala gratuit?"...Omul nu auzise de Dilema Veche. Am negat, costa 3 lei si jumatate! S-a uitat mirat la mine neintelegand cum si de ce platesc un asemenea pret pentru un ziar care poate fi gasit si gratuit! Ce conteaza ca nu este acelasi ? Are litere? Are! Are hartie de ziar ? Are!...UNDE ESTI CARAGIALE?.............SIMPOZION ANU'TRCUT LA CONSTANTA:Nimic nu ma ademenea sa ma grabesc...habar n-am de ce....Asa ca intrai in oras...am sunat un prieten bun din Constanta care se vaita ca eu nu il sun niciodata..raspunde casuta vocala...c-asai in tenis...cand sun si eu...telefonul inchis...O dormi....M-am dus direct infipt la cafeneau BT (adica Banca Transilvania) de pe Tomis colt cu Ferdinand. Nu atat sa beau o cafea, care e aceeasi Illy, cat sa ma pierd in canapele. Au astia niste canapele din piele, mari, comode si moi...te asezi...si nu se mai termina asezarea...e abisal. Expresso lung si o limonada fara arome, cu miere. Langa mine, tot pe niste canapele la fel de abisale, patru fete, cincispe'-saispe' anisori...sorbeau cu paiu din niste cocteiluri, speram eu fara alcool. Doua cu fatza la mine, doua cu spatele. Una dintre cele cu vederea spre mine, vorbea afectat, tragand din tigara si din pai in acelasi timp. Subiectul serios...mi-a distras atentia pierduta la masinile de pe bulevard. Afectata, vorbea incontinuu, sigura pe ea...frumusica, sa zicem ca seamana cu Vanessa Paradise in adolescenta, satena, par lung, aranjat la coafor, ochi caprui, migdalati. Prabusit in canapea, o ascultam si o priveam cu coada ochiului in acelasi timp sa-i prind si gesturile. Ohh...ce show!!....Cam cat Revolution pe autostrada si inca odata pe atat.Subiectul cum ziceam, serios...nimic despre scoala, teme....totul despre baieti, relatii si sentimente. Nu-i trecea prin minte ca aud tot ce spune...era atat de autentica, de naturala, greu de descris, un adult n-are cum sa asiste la asa ceva in conditii normale. Sau da, poate asista, dar n-are parte decat de o atitudine croita de prezenta adultilor, parinti, profesori, ce-or fi. Adica cu totul altceva.Vanessa le povestea prietenelor despre iubitul ei pe care tocmai il prinsese cum se pupa cu alta. Si cum ea i-a dat un eject pe masura, si cum iubitul jelea implorand-o sa vorbeasca cu el...sa-i explice...ca ce vazuse, de fapt nu era adevarat. " Auzi cretinu', ma face proasta in fatza...adica nu vad bine...si stati sa vedeti...imi da mesaj...stai sa-l citesc...Te implor raspunde la telefon, stau in casa si bocesc de doua ore, nu-mi revin...lasa-ma sa-ti explic...n-a fost nimic...eu pe tine te iubesc...Ce dobitoc...stati sa vedeti ce i-am raspuns...Bou' naibii ce esti ramai cu curva aia...ia viteza sa nu te mai vad in ochi...Si apoi cred ca m-a sunat de 30 de ori...eu nimic" Prietenele dadeau din cap aprobator...ca bine ii face.." Fata...stiu e superdragut...de el imi place cel mai mult, e asa de calm, de cate ori ma isterizam el vorbea calm cu mine...ma linistea...dar ce sa-i fac bou' dracului daca se linge cu toate coardele".. Era asa simpatica...ma pufnea rasul...Isi aprinse alta tigara si continua..." Acu' si eu daca e sa ma gandesc si eu m-am pupat cu Victor...ca stiti la cheful de acolo...da...dar de suparare si de oftica pe idiotu' naibii...De ce cu aia? Cu proasta aia? nespalata... de ce tocmai cu aia?...handicapatu' dracului..Da...si ce?...l-am muscat pe Victor si de gat si de spate...asta e...eram beata...si stii fata....cand esti beata simti sa fi cu cineva..." Dadea din maini...cu tigara intre degete..."Stai ca suna...sa-i raspund?" Fetele toate dadura din cap a aprobare....Il puse pe speaker...si il lua tare..." Ce vrei?"...Se auzea un tanguit pana la mine...nimic clar..." Auzi bou' dracului ce esti...nu ti-e rusine?...cum de ai tupeul sa ma suni.?...alte tanguiri, nu se intelegea..." Auzi...ma iubeste" zise Vanessa dandu-si ochii peste cap..." Handi, nu mai boci, ca e de pomana, du-te la zdreanta ta si nu mai mai freca atata la cap...cretinule...nu mai suna ca-ti blochez numaru'..." Ii inchise telefonul, fetele oftara de admiratie...Ce tare e Vanessa asta!!...isi ziceau ele..."Iar suna...asta-i chiar handicapat"... Plecara toate patru intr-un final...chemasera taxi sa le duca la o terasa undeva. Iarta-ma ca vorbesc ca in vis, ca un om beat - esti Dumnezeu? Este oare Dumnezeu copil, este fata? Iarta-ma ca vorbesc incet. Nimeni nu m-aude. Vorbesc incet cu tine, iar tu stii ca nu sunt beat, nu sunt confuz si ca inima mi se rasuceste in dureri sub rana din care intunericul rosteste cuvinte batjocoritoare. Prietenul din Constanta are telefonul inca inchis...precis e plecat pe undeva pe-afara...nu doarme el atata.Merg pe langa atatea terase...Daca in Constanta e relativ liber, Mamaia e tare plina.Si in sfarsit gasesc un loc asa cum imi place mie ...mai LIBER;Pe terasa...chef in tanga...cum vedeam pe vremuri la MTV...Soarele inca stralucea, muzica, multe trupuri cu miscari lascive printre mese si pe bar...pe Marabou...apoi deodata aparea ea...EXUBERANTA...cam lasciva daca nu si un pic ametita?...Pe terasa chermeza era in toi...de fapt singura pauza, din ce intelesem, era undeva seara, cand lumea se gatea pentru club si pentru noapte. Exuberanta...iar ma lua de gat...uitase ca ne vazusem deja...ma intampina a doua oara cu acelasi entuziasm. Era asa de beata ca simtea sa fie cu cineva. Vanessa dixit. Aparu si intima, blonda aglomerat, aburita si asta dar mai retinuta...nu ma pupa, ci-mi trimise doar un colt de zambet. Cat mister!...M-am dus la bar si am cerut un Mojito, dar fara rom. Barmanul se uita la mine crucis..."Asta-i nu-i Mojito"...Bine...stiu...fa-l sa arate a Mojito...doar cu apa. Stiam ca n-o sa raman. Desi perspectivele de chef se anuntau interesante...stiam ca nu raman. Nu stiam de ce, dar stiam ca voi pleca. Nici periuta de dinti n-aveam la mine.Am supt incet la "Mojito" vreo ora...am plimbat fumul de la o tigara prin gura, de vreo doi ori cand a ajuns si la mine...Se ivi si prietenul publicitar...zdrente de beat...nu-l vazusem niciodata asa...nu cred ca m-a recunoscut. Toata lumea vorbea cu mine de parca ne stiam de-o viata...Asa e la chermeze...nu insa cand bei Mojito botezat. Toti erau optimisti...planuiau alt chef in nu stiu ce club...eu nu eram sigur insa daca puteau ajunge pe propriile picioare pana in camera. Ramanea de verificat.Am plecat usor...asa cum am venit...nestiut. Nu-mi simtise nimeni lipsa. Se facu de seara...soarele se topi. Nu vroiam decat sa simt vibratia si puterea energiei mele pe drumul de intoarcere. Am "zburat"...o ora si un pic...pe autostrada...liber...doar o masina de politie in mers, am vazut-o prea tarziu...dar nici ei nu m-au vazut prea bine...sper..................Sant medic într-un laborator privat universitar dintr-un mare oraş ardelean şi, avînd această meserie, înţeleg mai bine dramele individuale decît cele colective. Recunosc adesea cauza suferinţei unui om de îndată ce îmi deschide uşa, în schimb, ori de cîte ori vorbesc cu prietenul meu din minister, acesta îmi demonstrează că nu pricep nimic din suferinţa sistemului medical naţional şi, mai ales, nu înţeleg beneficiile acestei reforme sanitare. În fiecare zi aştept să se schimbe ceva în bine, în spital. În ultimii douăzeci de ani s-a schimbat de douăzeci de ori formularul de reţete şi tot de atîtea ori cel de concedii medicale. Cam asta a fost reforma care a ajuns pînă la mine. În fiecare zi aştept altceva. Azi, primul pacient pe care îl văd este un vîrstnic de la ţară, dintr-un judeţ din apropiere. Intră în cabinet sprijinit de fiică şi ginere. Recunosc semnele alarmante ale unei boli probabil severe, încă nediagnosticate, deşi a fost, în ultimele luni, de mai multe ori internat în alte spitale. Îmi vin în minte repede variante de diagnostic, l-aş putea ajuta, poate l-aş putea salva. E nevoie, însă, de medic specialist si...investigaţii care nu prea se mai fac la "stat". Fără ele nu are rost să-l internez, nu pot afla cauza bolii. Cu inima strînsă, îi întreb, puteţi plăti cîteva analize? Oamenii se uită unul la altul neliniştiţi şi întreabă: cît?. Fac un calcul aproximativ, cîteva probe de laborator, o explorare imagistică, un antibiotic mai puternic pînă ne lămurim şi spun: zece milioane de lei vechi. Familia, resemnată, pare totuşi uşurată la auzul cifrei. Au cheltuit mult pînă acum şi se temeau că aici, la clinică, suma va fi mult mai mare. Mîine, ginerele se va reîntoarce cu banii. Semnez actele de internare şi îndrum bolnavul în salon. Pentru acest pacient, reforma ar trebui, mai întîi, să recunoască incapacitatea statului de a-i asigura gratuit sănătate, să mărturisească efortul financiar uriaş pe care îl face românul, dincolo de taxe şi impozite, pentru a susţine sistemul sanitar. În faţa acestui bolnav, reforma ar trebui să pună degetul ruşinii pe obrazul demagogului care redactează legi de felul "orice pacient poate cere înapoi spitalului banii pe care i-a cheltuit din buzunarul propriu, cît timp a fost internat", reforma ar trebui să-l ajute cu un sistem de asigurări private, de încredere, reforma ar trebui să mă scutească pe mine, medic, de a şti preţul unor analize indispensabile. Poate că asta va face.Urmează o doamnă care are o boală cronică de peste zece ani. Este o pacientă grijulie, respectă sfaturile şi se simte bine cu un medicament pe care îl ia de la începutul bolii. Vine pentru o „scrisoare medicală“, de multe ori doar o supervizare periodică, pe care medicii de familie sînt obligaţi să ne-o ceară nouă, specialiştilor. Mă simt ridicol, medicul de familie şi pacienta însăşi ştiu mai bine decît mine ce trebuie să facă, bolnava îmi spune şi doza din medicament care o ajută cel mai mult. Pierd timp, completez o mulţime de hîrtii, bolnava pierde timp. Pentru această pacientă, reforma ar trebui să aibă încredere în medicii de familie, să le dea competenţe multiple, pe care să le verifice, să le dea responsabilităţi mai multe, ajutor să-şi doteze cabinetele şi o remuneraţie mai mare. Imensa majoritate a bolilor pot fi diagnosticate, tratate şi urmărite de aceştia, mai eficient financiar şi lăsînd mai mult timp şi resurse spitalelor, mie, pentru cazurile dificile.Pe hol, un pacient îşi pierde cunoştinţa şi cade în ţipetele asistenţei. Alerg, primele măsuri ajută, ce se va întîmpla în următoarele ore este încă nesigur, trebuie supravegheat într-un salon. Avem o brancardă veche, din acelea care se folosesc pe front, iar brancardierii sînt de negăsit de către cele două infirmiere pe care le trimit să-i caute. Arunc o privire în jur, chem un bărbat mai puternic, experienţa mă ajută să aleg unul mai puţin bolnav şi, împreună, destul de neîndemînatic, ducem brancarda cu pacientul pe scări, la etajul doi. Pentru acest pacient, pentru ca el să ajungă mai repede în camera de urgenţă potrivită, reforma ar trebui să cumpere o brancardă uşoară, pe roţi, să ne doteze cu un sistem de comunicaţii rapid, să construiască un plan înclinat, un ascensor, o secţie bine compartimentată, un spital modern. Văd mai departe bolnavi în regim ambulator, fac vizita pe secţie, sunt chemat pentru două consultaţii la chirurgie, termin explorările care îmi sunt programate, o strecor peste program pe bunica vecinului...la insistenta telefonica a unei colege de breasla neurolog o liniştesc la telefon pe mătuşa unui alt coleg care a avut un nod în gît, prezint un caz ilustrativ studenţilor.Ultimul pacient mă găseşte cu puţine minute înainte de-a încheia această zi de lucru. Un bărbat de vîrstă medie, modest, obosit, speriat, cu soţia alături. Vine tocmai de lîngă Bega, în Spitalul orăşenesc i s-a găsit, pe radiografie, o tumoră pulmonară. A călătorit cu trenul toată noaptea, a aşteptat cîteva ore în Spitalul de oncologie supraaglomerat, i s-a spus că este necesară o biopsie, cineva l-a îndrumat la mine. Sînt puţini medici care fac aceste manopere riscante în regiunea noastră, în unele judeţe nu este nimeni, deşi cancerul este o boală atît de frecventă. Nu are acte potrivite ca să-l primesc, nu mai este nici un pat liber în care să-l aşez, îl programez săptămîna viitoare. Mă imploră să-l ajut acum, un drum lung pînă acasă şi înapoi îl îngrozeşte, nu înţelege hăţişul formal din spitale, a aflat că are o boală în care fiecare zi contează, are speranţa că rezultatul biopsiei va fi unul bun, că acest coşmar se va sfîrşi mai repede. Este derutat, extenuat, incapabil, din cauza avalanşei de informaţii pe care le-a primit în puţin timp, să înţeleagă nuanţele explicaţiilor pe care i le dau, riscurile majore, dar şi avantajele acestei manopere agresive. Îl înţeleg bine, zi de zi văd astfel de pacienţi. Ţin echipa medicală mult peste program, facem biopsia, rog un pacient din oraş să doarmă peste noapte acasă şi îl aşez în acest pat. Soţia va dormi pe un scaun, lîngă el. Pentru acest pacient, reforma are multe de făcut. Ar trebui să ţină în ţară miile de medici care pleacă, pentru a ajunge mai repede şi mai uşor la competenţele pe care boala lui le cere, ar trebui să angajeze mii de profesionişti, asistente specializate, psihologi, nutriţionişti, recuperatori, care să aline nenumăratele feţe ale suferinţei lui. Reforma ar trebui să-i preia efortul, pe care bietul om adesea nu-l poate face, de a ajunge la cel mai potrivit medic pentru boala lui.E aproape seară, nu are rost să mai ies din spital, încep contravizita. Coridoarele şi saloanele sînt mai liniştite, bolnavii vorbesc între ei, în grupuri mici, îmbrăcaţi în aceleaşi pijamale şi halate de molton uzate. Da, şi asta ar trebui schimbat. Ajung acasă după stirile de la PRO TV, la cotidiana dezbatere politică vesperală. Politicieni, jurnalişti, directori de spitale discută reforma în sănătate. Se vorbeşte despre importante restructurări, se identifică mari vinovaţi şi se afirmă mari salvatori. Dau dreptate cînd unuia, cînd altuia, e limpede că nu am un punct de vedere clar. Aşa sîntem noi, medicii, înţelegem mai puţin dramele colective...INTRE UN SIMPOZION...SI REMEMBER EMMA...INTRE DORUL DE CASA SI CEVA AMINTIRI...Mi-a povestit odata EMMA cand inca era acasa, despre un tip la Billa, care deschidea cartoanele de oua si controla fiecare ou sa nu fie spart. "Auzi draga, ce mitocan, statea cu ditai carutzul, ocupa tot raionul, si verifica fiecare ou daca e intreg. Blocase tot culoarul...nu se putea apropia nimeni sa-si ia oua". Parca o vad, fuma cu un aer pretios, dadea din cap explicand cum mangaia ala oule, imitand cu mainile gestul. "Precis il parasise nevasta, parca era drogat...se uita pe toate partile la fiecare ou, si daca i se parea ceva suspect..lua alt carton...si tot asa. Cred ca numai oua manca. N-avea cine sa-i gateasca. Asa o sa patesti si tu daca o sa plec de acasa". Gura divei,adevarat graia.Uitasem faza...dar azi, nu stiu cum se facu, la Carrefour fiind, si apropiindu-ma de raionul de oua...imi aminti. M-am uitat imprejur...parca sa nu ma observe nimeni, si am deschis cartonul de oua sa le verific. Erau in regula. De fapt, mi-am dat eu seama, cu gandurile mele simple, ca e natural sa verifici oule din carton...de multe ori sunt deja sparte de pe raft. Asa ca le mangaiai si eu pe toate partile sa le controlez de fisuri sau alte hibe ascunse.Si m-am mai gandit eu...ca de fapt, mangaiatul asta de oua tine de instinctul de conservare si supravietuire. Cand mergi cu nevasta la shopping, esti un simplu impingator de carucior. Ea se ocupa de incarcat. Tu, ca barbat, doar de impins carutul si de scos cardul la casa. Cand nu mai ai nevasta, apar schimbari majore. In primul rand nu mai e nevoie de carucior. Un cos de mana e de ajuns. Viata se simplifica major. Se complica doar atunci cand trebuie sa citesti etichete, sa faci diferenta intre detergent, inalbitor sau balsam de rufe, etc.Asa ca din proprie experienta m-am gandit sa intocmesc un scurt ghid cu reguli de buna practica pentru barbatii parasiti de neveste. Atentie, acest indrumar se adreseaza exclusiv barbatilor ale caror neveste au plecat de la domiciliul conjugal. Barbatii care-si lasa nevestele in casa, nu au nevoie de acest ghid. Ei pleaca de obicei la amanta sau in cel mai rau caz la mama. Asa ca pentru ei, nimic esential nu se schimba. In concluzie, experienta mea de de un om singuratic...de ceva vreme...ma califica pentru intocmirea acestui mic indrumar de jumatate de buzunar.Deci: 1. Controleaza fiecare ou din carton inca de pe raft. Oule trebuie nu numai sa nu fie sparte, dar nici macar fisurate. Chiar daca le pui in frigider, sunt sanse mari sa se strice. Daca nu stii sa gatesti altceva, faci foamea. 2. Imediat dupa ce nevasta(prietena), se cara din casa, chiar din prima zi, vei simti un gol in suflet. E prea multa liniste, e prea mult spatiu. Ti se pare ca esti trist, ti se pare ca lumea nu are rost fara ea. Gresit. Daca poti face ce vrei, nu inseamna ca e rau. Fa tot ce nu puteai inainte. Schimba canalele la televizor des si insista pe programele de sport. Lasa-ti sosetele, chilotii, maieul, pantalonii, insirati de la usa pana unde vrei. Ai aceasta libertate. Poti manca linistit pe canapea, turceste, cu ochii la fotbal, fara sa te ingrijorezi ca faci firimituri. Nu te baga in dush daca n-ai chef. Poti sta si nespalat o ora doua...nimeni nu sta sa te miroase. Daca tot te speli, fa mai bine baie. Poti fuma in spuma de baie, ia-ti sio bere cu tine. Nu aprinde lumanarele pe langa cada, te vor deprima. Concentreaza-te sa faci cat mai mult fum si trage cu sete din bere. Daca nu esti fumator, aprinde o tigara oricum. Te va face sa te simti bine. 3.Nu asculta melodiile care sunt legate de memoria relatiei. Schimba registrul. Asculta altceva, complet diferit. Interzis melodiile siropoase, lenese, cu subiect de amor neimplinit. Iti va alimenta deprimarea. Nu asculta melodii in limba romana sau in alte limbi pe care le stii bine. Toate cantecele au subiecte gen "Iubito ai plecat, sufletul mi-e impietrit..etc" Gresit total. Te incarca cu asa zisa tristete, cu ganduri negre...iti vei vedea nevasta in bratele unui june brunet si focos...ziua va fi un cosmar. Asa ca cel mai bine sa asculti melodii in germana, daca nu stii germana, in ruseste, chiar suna ok, cel mai bine in ungureste, sigur nu intelegi nimic, chiar daca dizeuzul plange dupa iubirea neimpartasita. Important ritmul sa fie mai saltaret.4.Daca vrei sa vezi un film, aplica principiile de la pct.2. Vezi titlul, verifica subiectul pe net, orice mica asemanare cu povestea ta dauneaza. Alege filme cu cowboy, mafioti sau SF. Nici comediile nu-s de recomandat. In ziua de azi comediile sunt romantice, in care cuplurile trec prin tot felul de intamplari mai mult sau mai putin haioase, iar in final raman impreuna. Adica happy end. Pentru tine asta nu e o veste buna. Iti induce senzatia ca n-ai putut si tu la fel. Adica happy end. Deci interzis la comedii. 5.Nu te bucura ca, odata nevasta plecata, poti face sex cu cine vrei, cand vrei,cum vrei, mai ales ca ai loc liber. Interzis sa aduci o tipa in casa mai devreme de 6 luni. Nevasta(prietena), cand pleaca, nu-si poate lua toate lucrusoarele. Ai sa fi uimit de cat timp are nevoie sa si le care pe toate. Poate sa dureze si ani. Cand ai crezut ca gata, si-a luat tot, mai are cate un uscator sau ondulator de par de rezerva, rujulete, cutii cu pantofi, cizme, etc. Poate sa vina oricand dupa cate unele. Nu e deloc funny sa te gaseasca facand exercitii la sol sau la paralele cu vreo cadana sexy. Asa ca abtine-te de la sex, cel putin la domiciliu, o perioada.6.N-o suna niciodata s-o intrebi unde e nu stiu ce lucru. Ii vei oferi satisfactia maxima stiind ce chinuit trebuie sa fii, pierdut in spatiu, in propria casa. Mai bine intoarce casa pe dos, dar N-O SUNA. 7.N-o suna in general. N-ai de ce. Sa ce? Daca suferi, mai bine sa nu stie. Aplica spuma de baie, trabucul si coniacul de la pct.2... 8.Daca te suna ea, fi amabil, utilizeaza o voce masculina si puternica, razi sanatos, baga cate o gluma, ofera-ta sa o ajuti. Acelasi lucru daca va intalniti. Schimba tunsoarea daca ai par in cap , lasa-ti perciuni mai lungi, sau barba de 1 cm. Imbraca-te obligatoriu cu haine noi, pe care nu le stie...alta camasa, alti pantaloni, alt parfum. Fii relaxat, zambeste. Pune un prieten sa te sune de 10-20 de ori cat timp esti cu ea. Sa te auda ca ai program, ca mergi acolo...sau acolo...la club, la concert..."Aaaa...nu pot la club sambata...ca merg la munte...Eee..cu cine? Nu pot sa-ti zic acum...vorbim mai incolo" Ii vei vedea fata schimbata. Femeile sunt curioase...o confuzezi. Ea se asteapta sa fi daramat, trist, cazut. Nu epata prea mult, ca se prinde. Femeia are miros fin. Intre telefoanele aranjate, poti sa-i spui ca ti-a fost dor de ea...ca...casa e goala fara ea...etc...Nu prea mult...sa nu bata la ochi. Fii masculin, inspira forta...sa vada ce a pierdut. Nu te ruga de ea. O femeie cand pleaca, pleaca. Nu se intoarce. Daca te milogesti ii vei inspira mila. Daca esti vesel, masculin si relaxat, o vei surprinde. Ce e mai fain decat o femeie zapacita de situatie. Nu fii mitocan, evita reprosurile istorice...nu intra in capcana ei. Ea sigur te va ademeni in discutii in care sa-ti si sa-si motiveze actiunea parasirii cuplului si a casei. Recomandat ca acest tip de intalniri sa fie scurte, la o cafea si un suc. Interzis cine sau pranzuri cu nevestele care au plecat de acasa. Discutii prelungite si fara sens, in plus trebuie sa platesti si nota. 9.Chiar daca o vrei cu disperare inapoi acasa, nu-i arata. Iti va trece cam in doua luni. Daca nu vine in doua luni, nici n-o sa mai vina. Daca totusi se intoarce acasa, asteapta-te ca va pleca din nou. Peste un an, peste trei luni...dar va pleca. Nu poti sa fi masculin si plin de forta in fiecare zi. Perciunii mai lungi sau barba tunsa scurt, camasile si hainele noi...nu pot fi altfel in fiecare zi. Si nici tu. Vei repeta fara sa vrei greselile care au facut-o sa plece prima data. Si va pleca iar. Gandeste-te ca exista alte sute si mii de femei pentru care aceleasi greseli nu conteaza. 10.Prima luna e critica in care trebuie sa rezolvi chestiuni logistice de importanta vitala. De exemplu, de unde se porneste masina de spalat. Sau la ce se foloseste Coccolino. In primele treizeci de zile vei avea convingerea suta la suta ca se va intoarce. Ca e doar un capriciu. Asa ca nu te vei grabi sa anunti situatia familiei tale sau prietenilor. Pana cand crezi tu ca se va intoarce, trebuie sa-ti speli camasile si chilotii. Nu poti umbla jegos. Primul lucru urgent este sa inveti sa folosesti masina de spalat rufe. In maxim zece zile se epuizeaza textilele pe care le folosesti la imbracat. Nu poti sa te duci la servici in camasa de ginerica care sta de ani de zile impachetata bine pe un raft. Asa ca studiaza manualul de utilizare. Daca nu-l gasesti, ceea ce e foarte posibil, n-o suna...ii vei auzi sigur la telefon ranjetul de satisfactie "Esti mort fara mine". Cauta undeva pe masina de spalat doua lucruri. Cum se numeste si ce model e. Gasesti manualul pe net. Daca nu gasesti manualul si nu te descurci...cautandu-l vei intra fara sa vrei pe forumuri de gospodine si mamici care stau acasa. Imprieteneste-te acolo cu cineva si cere-i ajutorul. Vei fi uimit cate femei vor sari sa te ajute. Vei gasi la locul lor, tot felul de detergenti si cutii din plastic. Iti va lua ceva timp sa citesti etichete si sa vezi fiecare la ce se foloseste. Vei fi nitel confuzat de detergentii praf si cei lichizi. Nu vei stii pentru ce e unul sau celalalt. Nu te speria. Ii poti folosi, dar pe rand. Nu amesteca detergentul cu balsamul. Au lacasuri separate. Ce e balsamul? Nu stiu...dar se foloseste...cica sa dea nu stiu ce miros pufos. Daca scrie Coccolino sau Lenor...asta e balsam. Scrie in manual cum se utilizeaza. Daca te incurci...nu-l folosi. Nu se intampla nimic. Fii atent...in principiu nu se amesteca chilotii cu camasile. Exista programe separate. Masinile de spalat au tot felul de programe, de temperaturi, butoane, led-uri...etc...toate proiectate pentru logica unei femei, nicidecum pentru creierul sintetic al unui barbat. De aceea noua ni se par complicate. Nu dispera. Gandeste-te ca daca o femeie poate conduce un autoturism, si de multe ori foarte bine, poti si tu sa invarti la butoanele masinii de spalat. Alta regula de baza, nu amesteca rufele albe cu cele colorate...Vei avea chiloti si maieuri roz sau dupa caz alte culori. Ceea ce nu e chiar un capat de tara. In principiu n-ai cum sa gresesti. Rufa iese cumva spalata de acolo. Te mai pot confuza si alte recipiente tip Vanish. Unele albe, altele colorate. Nu le baga in seama. Astea cica sunt pentru pete. Fite feminine. Noi oricum nu vedem petele, asa ca nu avem de ce sa le folosim. In principiu daca rezolvi problema cu masina de spalat, cam 50% din situatie e ca si rezolvata. 11.Te uiti prin bucatarie sa vezi ce scule mai sunt acolo. Cu frigiderul n-o sa ai probleme. Ai deja experienta...l-ai deschis de mii de ori sa-ti scoti berile de la rece. Poti sa descoperi o masina de spalat vase. Nu te speria. E mult mai simplu decat la rufe. Vasele se baga la gramada...nu pe culori. Poti sa bagi inox cu portelan. Detergetul, de obicei, e tip pastila...trebuie sa-l gasesti pe undeva pe langa masina, in bucatarie. Nu cauta in baie, ca n-ai sanse. Gandeste-te ca nevasta-ta nu se ducea pana in baie sa ia pastila pentru masina de spalat vase. Trebuie sa fie pe langa. Un sertaras, o usitza...un ceva. Pastila se baga intr-un locas..care apoi se inchide. Nu-s programe asa multe. E doar unul de prespalare, unul de pahare si unul de vase. De obicei sunt niste figuri sugestive...cu un pahar...cu o farfurie. N-ai cum sa ratezi. Butoanele de obicei sunt pozitionate pe catul de sus al usii, nu-s frontale. Asa ca le vezi usor de sus, nu trebuie sa te apleci. O sa te gandesti, cum pana mea apas?...porneste masina cu usa deschisa?...iese apa. Nu...apesi pe ele...inchizi usa si pleaca masina singura. Cand se termina, de obicei dupa doua ore si ceva, deschizi usa, iese aburul si cu ocazia asta se usuca si vasele. Piece of cake. Daca nu te descurci, sau nu gasesti masina de spalat vase (sa n-o confunzi cu cuptorul)...atunci n-ai ce face...trebuie musai sa le speli de mana. Vezi ca si aici sunt tot felul de solutii de spalat. De obicei nu-s amestecate. Nicio nevasta nu pune detergentii de vase impreuna cu cei de rufe. Pe undeva pe langa chiuveta trebuie sa gasesti un recipient pe care scrie Ajax sau Fairy...sau altceva. Citeste eticheta...sa nu fie solutie de desfundat chiuveta si uitata pe acolo. Ce mai poate fi? Un aragaz sau masina de gatit electrica. Aici e simplu...nu intru in detalii. Cuptor cu microunde. Mda...daca vrei floricele, trebuie sa consulti manualul, dupa modelul de la pct.10. Adica net, sau forumuri de mamici. De obicei niste floricele super ies la 600W cam in 5 minute si 30 de secunde. Verificat. In rest, nu prea ai nevoie de microunde...sa ce? Sa dezgheti carne? Nu cred. Mai poate fi un cuptor pe gaze sau electric. Te sfatuiesc sa nu te bagi. N-ai nevoie de el...cel putin deocamdata. Nu te apuci sa faci placinte sau friptura la cuptor. Mai bine iti iei o shaorma si o incalzesti la microunde. Tot la 600 W ai nevoie de 2 min, sa fie fierbinte. 12. O sa mai gasesti tot felul de alte recipiente...Pronto, Mr.Muscolo, etc...lichid de geamuri...solutie de parchet. Nu te baga. Oricum nu vezi praful foarte bine. De ce sa te complici? Mai bine iti iei o Tanti sa faca curatenie si sa calce rufe. Ea va stii ce si cum sa foloseasca si iti va spune ce sa cumperi. Ca sa nu te incurci, mergi in supermarket cu recipientele goale sa stii cum arata eticheta. Altfel, daca faci lista, la raft te zapacesti...sunt sute de tipuri de prostii de curatat. O sa te enervezi...le lasi balta si te duci la raionul cu bere si umpli cosul cu sticle. Cu bere nu poti sa speli pe jos. IN FINAL...SA NU UIT SA MAI CITESC ODATA BILETUL-FOAIE,VERSO,CU INSTRUCTIUNI DE LA EMMA,IN CARE LA VREMEA RESPECTIVA,IMI LASASE O"NOTA",SCRISA DE MANA EI!!!(PROBABIL,A SCRIS-O,FIIND PE TOCURI,SAU DESCULTA...CINE STIE,IN CARE IMI NOTA ASA:" Nu dispera ca mori de foame. Se poate trai foarte bine cu oua cu sunca, cu macaroane cu branza, cartofi prajiti, fasole la conserva, supa instant. O luna-doua pana afla mama sau prietenii, te descurci. Recomand pate-ul de Sibiu, si de porc si de pui, unt tartinabil...Lurpak..a disparut din Carrefour, cica e doar la Auchan, daca nu, President, sau chiar unt romanesc...e cam beton, dar merge. Carnaciorii semiafumati de Aldis sunt alta delicatesa. Se pot manca si cruzi, daca foamea e mare, sau prajiti la foc mic si nitel ulei. Cat timp se prajesc, se pune fasolea la microunde...cam 1 minut jumate la 600W. Se completeaza cu niste castraveciori cornison Maxim's (cei mai buni). Pentru diversificare se poate lua fish fingers sau alte congelaturi de peste...care se face usor la microunde. E simplu...pe cutie scrie la cati wati si cate minute. Astia merg foarte bine cu cartofi fierti. Se curata cartofii, se spala si in loc de pus la prajit...se pun la fiert in apa. Dupa ce dau in clocot,se mai lasa cateva minute. Se pot manca taiati sau piure. Adica se piseaza. Se poate adauga si nitel unt, dar nu Lurpak ca e scump (asta e pentru sendvis-uri)...unt de albalact sau de covasna...foarte buuun. Pentru ceva dulce si simplu,recomand budinca de la Mega Image- in pahare de plastic de 750 g impreuna cu Pinguin choco. La Carrefour gasesti Danette sau altele. Nu suna sub nicio forma nevasta(prietena), sa intrebi unde e sarea sau piperul sau alte mirodenii. Trebuie sa fie prin bucatarie undeva. De obicei pe un raft de sus. Uleiul sau otetul se tin in dulapurile de jos. Pe acolo-s toate. Nu cauta in dressing...ca nu le gasesti. Daca chiar nu gasesti ceva...inseamna ca nu mai e...si nevasta(prietena), a uitat sa specifice cand a plecat. Mergi la magazin si te aprovizionezi"AI INTELES???.. Acestea ar fi cateva reguli de buna practica pentru primele luni...cand inca mai crezi ca se intoarce. Cand o sa fie clar ca nu se intoarce, te vei relaxa. Intre timp stii sa folosesti masina de spalat, sa-ti faci fasole la microunde, sa cumperi chestii...etc. Daca mama sta in acelasi oras cu tine, iti poate face cate o ciorbica sau o mancarica, ca la mama...chiar mai buna, caci fiecare mama se va intrece sa faca bunataturi mai bune decat cele facute de marsava care i-a parasit baietelul. Daca nu, pe modelul manualului de la masina de spalat rufe..vei cauta carti de bucate, sau te vei conversa pe forumuri cu mamici...si vei invata sa gatesti. Vei ajunge un maestru, un chef. Cu siguranta te vei indragosti din nou. Toate defectele majore din fata nevestei vor fi calitati pentru noua ta iubita. Vei fi un vrednic, vei gati, vei spala, vei fi atent, dragut, tandru, scump...iar noua ta iubita,nedumerita, va ramane vesnic cu intrebarea " Cine o fi proasta care l-a parasit pe acest barbat adevarat?!!!" CONCLUZIA:Te vei tara si tavali nitel pe jos...Dar apoi te vei ridica, vei iubi si vei fi iubit...viata se scurge ea cumva...Aaa...am uitat...FINALUL EPISTOLEI EMMA: "cand gatesti, te sfatuiesc sa iei in brate un taburet sau scaunel de bucatarie...si... danseaza un tango...Iti vor iesi cele mai gustoase macaroane cu branza...ever"...SI...DE UNDE?.. O ALTA CONCLUZIE:...EMMA REALA VERSUS EMMA IN PREZENT...PESTE MARI SI TARI...SAU CAM ASA:"Superba dizertatie existentiala, pentru care iti multumesc, e ASA, si NU...uneori e destul de anevoios si greu sa concretizezi vorbe in fapte, uneori pare chiar imposibil, din pacate exista o granita peste care uneori nu o treci, sau o faci destul de greu strigand furtunos dupa ajutor, simtind nevoia unui umar pe care lacrimile sa se rostogoleasca, sau o vorba menita sa-ti aduca bruma de lumina...stie doar cine a ajuns pe buza acestei prapastii in care caderea e singura alinare ce crezi ca o mai ai la indemana...cu tine, am trait senzatiile sublime, dupa care au urmat cele mai periculoase, o innebunire sistematica a creierului, o invinovatire permanenta, care m-a dus cu gandul repetat sa nu mai fiu doar A TA!!!... pentru a-i demonstra "LUI" ceva!...era o prostie, doar ca existenta acelor sentimente( unice si ele in felul lor) au fost destul de atroce, si de neanteles tuturor celor din jurul meu care basca mai si radeau pentru ce prostii imi pun eu \"streangul de gat\"...azi zambesc amarnic la gandul ca stateam ore multe chircita pe podeaua rece de faianta, cu capul lipit de ea, iar lacrimile se faceau totuna cu obrazul rece de la podea, de parea o ploaie chipul meu, iar sentimentele se zvarcoleau neancetat in mine de durere, suferinta, si frica ...si totusi faptul ca le-am trait greu,pana la insuportabil, mi-a creat senzatia de o si mai adanca singuratate cand esti in impas...si mi-a mai creat senzatia ca intreaga lume isi bate joc de ceea ce eu traiam din greu...e dificil de explicat, si risc sa ma repet...numai cei ce au trait acolo in abisul unui zbor spre ceva de nepatruns, de neanteles, ilogic, inuman chiar, poate sa stie,e ceva atat de subtire de vulnerabil si de plapand, de invizibil, nici macar cat firul de paianjen... e o traire si un sentiment greu in viata...cred ca un inger m-a pazit, ca altfel nimeni nu reusea sa-mi atinga sufletul cum eu aveam nevoie in acele momente cruciale...cred in mama mea, care a fost atunci ingerul meu drag si nu m-a lasat sa gasesc xanaxul oricat de innebunita as fi scotocit dupa el...caci as fi inghitit multe, si stiam ca imi ajung 7,8 buc...sau poate ma asteptai TU,draga Jacob care mereu radeai... spunand ca nimic nu e atat de vital sa-ti iei viata...fara TINE poate azi nu as fi reusit...unui ceva diabolic(EL!)... trebuie sa-i raspunzi cu masura, eu nu stiam asta, eu mereu raspundeam cu sufletul...pana cand simteam ca mi se scurgea strop cu strop din mine, in neant... sper ca mi l-am regasit, am vazut ca poate exista poezie si dincolo de a fi iubita lui...desi mare si periculoasa dependenta am facut din acest univers ce l-am deschis impreuna...poate pare mult spus, dar am trait o alta dimensiune, o detasare de real si de nevoi simple, incat cand ma trezeam nu-miregaseam locul meu...nu inteleg nici azi cum de a fost posibil,TU INTELEGI? dar a fost...posibil...si iar imi spun, am ramas cu viata...si mai ales exist in viata prietenilor, ceea ce cu siguranta e mai bine si pt EL si pt MINE!....Dumnezeu a vrut sa traiesc asta, si sa inteleg ca realitatea nu e basmul dulce in care traiam(de la tine am invatat,odinioara!),...altfel ma otraveam singura cu vorbe...am cazut in propria mea capcana si am fost victima visurilor mele...eu ca un revers a zodiei , refuz sa fiu optimista, poate pt mine a devenit un lux, dar cu atat mai mult ma bucur de lucrurile bune si mici care acum vin firesc, si de la care nu mai am multe asteptari...iar dezamagirile aproape nu mai exista...iar monotonia poate inseamna un confort de care nu ne dam seama pt ca ne dorim sa traim la cote inalte si sa halim multa adrenalina,doar ca pt acestea mereu exista un PRET!...a ta, cu sufletul, prezent,inca la tine,EMMA.................... INTRE FIDELITATE SI INFIDELITATE. Pornind de la premisa ca toata lumea inseala,asta asa e de la inceputul timpurilor,fie ca este prins sau nu ca a facut acest lucru,o scuza nu exista pentru ca nu este normal s faci asa ceva daca esti indragostit/a de persoana cu care esti,cine o face inseamna ca ii lipsteste ceva din relatia in care este sau s-a plictisit pur si simplu.Bunaoara imi spunea colega mea ca infidelitatea nu are ratiune!/sau pentru ca poate are o fantezie sau o curiozitate ... si care din noi nu are asa ceva?;TOTUSI CONSIDER EU CA infidelitatea nu se poate caracteriza sub efectul Ratiunii ci, a fi dominata sau dominat de Instinctul propriu de conservare care refuza sa lase loc sentimentelor celeilalte persoane ca partener. Este gresit a se notifica faptul ca o femeie sau barbat au manifestat la inceputul relatiei sau pe parcurs afectiune pentru celalalt partener, cand apare infidelitatea deoarece nu a manifestat decat afectiune si pasiune pentru persoana proprie tot timpul si nicidecum pentru partener.Dealtfel, Instinctul de Conservare se impune foarte usor la aceste persoane care nu au decat logica sau determinare pentru Materialism.Pentru acest subiect, Infidelitatea, nu inseamna altceva decat o relatie cu sinele propriu impusa doar de Instinctul de conservare.Si la femeie si la barbat se impune usor partea materiala si interesul de sine prin a da importanta inca de la inceputul relatiei acestui insuficient si amagitor mod de a exista. Nu are cum sa se creeze niciodata o relatie de Iubire intre cei doi daca intervine partea materialista in orice fel se impune.Exemple: EA:"vreau ca inelul de logodna si rochia sa fie pe gustul meu, vreau sa locuim numai noi doi, vreau sa am intai ceea ce imi e necesar pentru locuinta noastra, vreau ca barbatul sa aibe servici caci altfel nu poate fi barbat, vreau sa am conditii demne de o femeie, vreau sa nu ma insele, sa nu tipe, sa nu intarzie, sa nu dispere, sa nu fie monoton, sa nu fie vorbaret, sa fie frumos, respectuos, delicat in comportari dar barbat, sa stie sa gateasca, sa spele, sa creasca si educa copiii, sa nu bea si in continuare mai mult de atata,etc.si alte doleante,care mai de care!"...Iar pentru barbat:" sa fie perfecta fizic, sa fie tigroaica la pat, sa gateasca, sa spele, sa faca curatenie, sa nu cunosca vecinele, sa nu ridice tonul, sa nu planga, sa nu vorbeasca, sa nu sa nu sa nu si altele enumerate pentru interesul femeii".Asa dragoste pasionata mai zic si eu, care fug foarte bucuroasa(bucuros), cand cineva vrea sa imi cunoasca mai intai partea materiala si daca am mai intai SERVICI. Asta dragoste nu gluma si de altfel site-urile vad un adevarat barbat sau o femeie, numai daca are o situatie buna materiala sau poate ca nu a inteles nimeni pana in zilele acestea ce inseamna a construi Iubirea. DUPA CARE MI-AM PUS INTREBAREA...fireasca de ce sunt pus la colt pentru ca am indrazneala sa ridic pretentii, sa cer ceea ce ofer , si sa am o femeie care poate sa fie destul de inteligenta ca sa poata sa ma faca fericit?!...Bun,corect...da' de ce e datoria oricarei femei, sa ma faca sa tma simt barbat, EU nu pot face treaba asta singur?! Iti dai seama ca imediat ce simte ca ea tre' sa te faca barbat, a si disparut?!CONCUZIA:Unde sunt femeile educate, realizate si cu bun simt, care stiu sa respecte un barbat?SUNT UN barbat realizat, sunt independent, am pasiuni, oare nu am dreptul sa aspir la o femeie asemeni mie?Cer prea mult de la o femeie cand spun ca trebuie sa fie pe picioarele ei, responsabila, sa stie sa ofere, sa ma faca sa ma simt barbat, sa nu ma plictiseasca?Oare sa nu mai existe in ziua de azi femei care sa ofere atentie, iubire, o masa calda, sa fie puternice, realizate profesional si material, sa aiba umor de bun gust? SI O ALTA CONCLUZIE,A COLEGEI MELE:"Hai sa facem o precizare si o distinctie...la ce ne referim cand spunem "inselat"? La un simplu act sexual realizat din necesitate (lipsa, ineficacitatea partenerului), din curiozitate, din fantezie sau din diverse alte motive (fiecare femeie si le stie pe ale sale, la fel ca fiecare barbat, si aici nu introducem in ecuatie persoanele care sufera de nimfomanie, desi au o scuza sau barbatii care ar penetra orice, gaura sa fie...Sau ne referim la starea sufleteasca, uneori (in mod paradoxal) necompletata de un act sexual ? Stiu persoane casatorite dar indragostite de altcineva decat partenerul oficial...Ei bine, care inseala dintre ei ? Cel care-si iubeste partenerul si dintr-un motiv (temeinic pt el) a realizat un act sexual cu altul/alta dar isi iubeste in continuare partenerul si totul este ok in cuplu sau cel care nu-si mai iubeste (daca nu cumva poate iubi doua persoane in acelasi timp),perechea dar nici nu face sex cu cealalta persoana de care s-a indragostit intre timp?"IN LOC DE CONCLUZII: Unde sunt faptele din trecutul"nostru"?Unde este trecutul?Il putem vedea? Raman doar povestile noastre despre "el". Povestile noastre asa cum le-am perceput..
femeie
de prietenie
normal(a)
Pesti
1.75 metri
68 kg
saten
verzi
facultate
necasatorit(a)
nu
nu
da
nu consum deloc
spun mai tirziu
Ocupatie: medic
Hobby-uri: muzica si cititul
Descriere: WELCOME TO MY PAGE...Sunt JACOB(nu cafea), am peste 45 de ani si ma uit la History Channel. Un nou documentar mi-a atras atentia, Life After People, adica cum va fi lumea daca oamenii dispar de pe pamant. Dupa o ora, dupa 6 ore, 1 zi, 1 luna, 1 an, etc. Perspectiva nu pare a fi interesanta, daca as ramane singurul supravietuitor. Animale salbatice roind prin orase, plante cucerind cladirile, poduri care se prabusesc...Hmm...suna rau. Partenera mea de viata a decis ca trebuie sa ma paraseasca. Adica sa ma lase balta...sa creasca iarba prin casa, sa se darame mobila, sa cada peretii peste mine, bolnav, murdar si mort de foame. Hai sa vedem cat rezist?...Daca avem un bun national concret, daca economia s-ar masura dupa aceasta avutie nationala, cu siguranta ca am avea cel mai mare PIB pe cap de locuitor din lume...mai bine zis locuitoare. Acest indicator care face diferenta este romanca sus pe tocuri.Avem cu siguranta cele mai multe tocuri pe cap de cetatean, miliarde de euro ce calca apasat si sigur pe asfaltul patriei...De exemplu "EA"...cand am receptionat-o avea vreo 200 de perechi de pantofi, exclusiv cu toc, toate marimile, toate culorile, toate modelele.Nu-i ajungeau...cat am fost impreuna si-a imbogatit colectia cu inca vreo 200, pe putin. Aveam mai putine carti decat cutii cu pantofi. La o medie sa zicem de 50 de europerechea desi cred ca media e mult mai sus, inseamna ca doar EA detine o avere in tocuri de vreo 20.000 euro...si n-am adaugat tocurile mov de la ultima manifestare. Si ca ea milioane de femei din Romania. Poate doar rusoaicele si ucrainiencele sa ne sufle in ceafa...dar in rest...Europa si toate celelalte continente sunt jos, pe caldaram...Tin minte, acum vreo 15 ani sa tot fie, am avut ocazia sa locuiesc in Germania vreo noua luni. Adancit in activitate, nu mi-am dat seama ca femeilor germane le place sa se imbrace in tricou, jeansi si pantofi de sport de douazezi de marci de la Aldi. Cam asta e costumatia generala. Daca mai pui ca, cam toate sunt plinute, ca sa nu zic supraponderale, le poti confunda usor cu barbatii pe strada.Intr-o zi, impreuna cu niste colegi fiind intr-un pub nemtesc am prins happy hour cu bere gratis. Acolo happy hour e chiar happy...nu se anunta din timp...si berea e chiar gratis. Cine e deja in carciuma si prinde ora de fericire poate sa bea cat poate pe gratis o ora. Fericirea era maxima cum ziceam...toata lumea se agita sa toarne pe gat hectolitri de bere moca. Ce poate fi bine pe acest pamant pentru un barbat insetat!...Credeam ca nimic. M-am inselat. Eram cu spatele la intrare si incercam si eu timid sa sorb din beri cand deodata s-a facut liniste...colegii de la masa au ramas blocati cu halbele in mana, ospatarii se oprisera cu fetzele uimite...toata lumea privea spre intrare cu o mimica siderata...parca intrase Brad Pitt cu Angelina daca ar fi fost atunci impreuna. Scena era ca dintr-o scena de film cu multa miscare si zgomot si deodata apesi pe "Pause" si se opreste tot. Fiind cu spatele la intrare mi-a scapat momentul revelatiei...lumea uitase de happy hour si de berea free. Cand m-am intors sa particip si eu la mirarea multimii, am vazut un cuplu cam pe la patruzeci de ani, el la costum si cravata, iar ea la costum cu fusta peste genunchi si pantofi cu toc inalt.N-am inteles la ce se uita la lumea..in primul moment...nu mi se parea nimic deosebit...apoi comentariile colegilor...nemti, danezi, olandezi, si alte natii se revarsara ca un fluviu nervos ca a fost tinut captiv intr-un baraj de acumulare..." Ohh...ce bucata...ce cool...ce bine imbracta...ce femeieeeee!"...Tipa cu tocuri era chiar o femeie obisnuita, nici prea prea nici foarte foarte...Arata bine, intr-adevar, dar la standardele noastre din Romania o puteai confunda usor cu o functionara umila de la stat care a iesit cu sotul la cina. Acolo insa producea o emotie reverberanta, mirifilobolanta. Toti barbatii din birt, absolut toti, in afara de mine erau siderati de acea aparitie. Si atunci mi-am dat seama...si mai ales dupa ce m-am intors acasa, ce femei avem noi, mai frumoase, mai dichisite, toate sus pe tocuri... De atunci am tot fost plecat, prin tot felul de parti ale lumii...uneori cateva zile, alteori cateva luni, si mereu am fost atent la acest indicator sublim...tocurile. Le mai poti vedea, e adevarat...prin Manhattan cand ies fetele de la job, prin Paris la ceas de seara, la Moscova si Kiev la orice ora, dar ca la noi...nicaieri...Toata tara este cucerita de femei sus pe tocuri de la Satu Mare la Constanta, din Iasi la Craiova, din Bucuresti in Timisoara. Suntem cei mai norocosi barbati din lume... Sunt la Cluj, haladuind in alt proiect. Urcam Calea Turzii, azi pe la pranz, sa ajung la un OMV sa fac"pipi"...cand deodata din dreapta a iesit un Tiguan fara sa se asigure, fara sa semnalizeze...mi-a luat fatza cum s-ar zice...La volan o "Mitzi" roscata involburat...M-am iritat, recunosc...am boscorodit-o nitel in gand, dar cand a intrat in OMV inainte mea si a ocupat si singura pompa libera, chiar ma enervasem...Ca sa vezi....Dar cand "Mitzi" a coborat pe niste tocuri de 12 cm, cu pulpele cambrate, si cum se misca ea pe langa masina dand din solduri ametitor, am iertat-o, cum pot sa ma enervez pe asemenea tocuri? Mi-a trecut subit..totul de la tocuri...Si asta se putea intampla oriunde...la Barlad, Bixad sau Marghita...Tocurile sunt avutia noastra, iar picioarele sus pe tocuri brand national. Eu in locul frunzei de strejar ca brand turistic, as fi ales un pantof cu toc.Iar acum, ca vine seara, voi iesi in oras, sa-mi bucur privirea de glezne sus pe tocuri. Cum ziceam, sunt un norocos... Pe vremuri obisnuiam sa ascult muzica la walkman, cu castile pe cap. Era un mod de a nu mai auzi zgomotele din jur, de a nu vorbi cu oameni cand n-aveam chef, in tren, in troleibuz sau aiurea, sa nu salut baietii de cartier care atarnau pe borduri cu berile pe caldaram, sa ma infasor intr-un gard de sarma ghimpata si sa nu ma las intepat de nimic...Mi se rupea-n...Ma bucuram doar de ce mi se parea ca merita sa ma bucur...Apoi, cu timpul, am inceput sa fiu mai atent la lumea din jur. Si-mi sareau in ochi doar ticalosiile, meschinaria, snobismul, mitocania...nu mai vedeam padurea de uscaturi...si ma revoltam.E atat de mult frumos, e atat de mult bine in jurul meu ca mi se rupe-n...iar de uscaturi.Imi pun iar castile pe cap sa nu mai aud zgomotele din talk-show-uri, imi pun gluga pe cap sa nu mai vad aceleasi fetze de clovni si saltimbanci care fac shpagatul la televizor...Mi se rupe-n...ca raman fara bani la sfarsitul lunii si privesc la cer, de fapt stau intr-un hotel de mii de stele..Mi se rupe-n...de deshtele in sus scoase pe geam in trafic, de fetzele schimonosite de furie ca au pierdut cinci metri din spatiul lor, de coatele rotite prin aer sa ajunga primele la coada, de carcoteala unor mosnegi plicitisiti de viata care le pute tot...inclusiv de castile mele de pe cap...Mi se rupe-n...de minciuna...lasitate si dispret...Mi se rupe-n...de fetzele triste si apatice...de racnete, de zgomotele infernale si infinit mai dese decat oriunde in lume ale sirenelor de la salvare...caci avem nevoie mereu de a fi salvati de ceva...Mi se rupe-n...de "patriotii" care ne conduc tara, ne saluta cu zambete ipocrite cu o mana, iar cu cealalta ne fura din buzunar...Mi se rupe-n...de lacomie, bigotism, fatarnicie...Mi se rupe-n...de lipsa de curaj, eleganta, iubire si prietenie...Ascult, privesc, simt...florile in radacini, nu cele din buchete...iarba verde si fanul proaspat cosit, roua diminetii dintr-un crang fraged, ursuletii polari, glutonii si prigoriile de pe Wild, galagia, zambetele, lacrimile copiilor, viata fara uscaturi..Ma bucur de lumea si oamenii frumosi din jur...sunt atat de multi!...TOTUSI CINEVA IMI SCRIA ODATA,CAM ASA:DEOSEBIT":Dragostea e fina, o exprimare un pic cam dubioasa. Initial, te-ai gandi poate strict la mangaieri. Ce-i drept, mangaierile iubitului/iubitei sunt deosebit de fine. Dar nu asta e totul.Mai sunt cuvintele, privirile si sarutarile pe frunte,spate,umeri,etc.Si dragostea, vrei nu vrei te transforma. Dragostea iti face mersul mai fin, chipul mai bland, parul mai moale, zambetul mai tamp, pielea mai calda si buzele mai pline.Nu e deloc rau ce-ti face. Se imbiba in tine si tu o porti triumfator. Venele ti se intaresc de placere, dar nu esti incordata. Esti deodata un fluture roz-rosiatic ce-si ia zborul printre cladiri de beton pana ajunge pe umarul partenerului pentru a-l surprinde cu "te iubesc" fin, spus in soapta"............ITINERAR,Prea frig pentru luna mai, prea cald pentru martie...nicicum pentru aprilie... Vroiam sa ma scufund printre flori cu ochii la cer. Am gasit o pajiste la Hunedoara cu flori de mazare, albe, cu frunze maiestuoase si muguri ca niste pastai. Un soare discret le mangaia cu privirea de dupa coltisorul vreunui nor. M-am asezat printre ele...uitandu-ma la soarele lor. Printre flori...soarele se simte altfel...mai generos, mai luminos...mai bogat. M-am lasat imbratisat de clorofila. Ce frumos e sa fi floare! Ce frumos e printre flori! Saptamana trecuta am fost la Szegged pentru un kick-off meeting regional. Genul de sedinte in care se discuta despre proiecte noi, se piaptana bugetele si estimarile, se aseaza cifrele in locuri precise pentru a parea mai atragatoare. Suna prozaic, dar e realitatea in care si pentru care traim. Am mers cu autocarul, sa ma insotesc de ganduri. Am oprit la bisericuta din Gurasada. Am scris de ea ... drumul-spre-arad-biserica- Nu fusesem de ceva vreme, drumurile spre vest fiind pe alte cai. Nu ma grabeam, mergeam nicaieri...ma astepta doar varul din Arad...asa ca am zabovit pe bancuta din curtea bisericii si in gradina din spate cu zambile. Atunci m-am asezat prima oara printre flori...si doar am stat un timp. Ca de fiecare data am incercat usa bisericii, mereu incuiata. Acum se deschise usor lansandu-ma sa patrund prima oara in spatiul mic, mistic si tacut al sfintilor. Am stat si acolo un timp, lasandu-mi gandurile in grija ingerilor..Starea de gratie fu oprita dupa ceva vreme de zgomotul ruginit al usii. Intrase un ingrijitor cu niste lumanari in mana. Ne-am speriat unul de altul nestiind cine cui ii calcase intimitatea.I-am cumparat tot snopul de lumanari...le-am aprins pe rand...pentru viii si mortii mei...sa le lumineze si incalzeasca calea. Ingijitorul mi-a zis sa aprind doar 40 de lumanari si sa spun Rugaciunea lumanarilor aprinse. Se cauta prin buzunare si scoase o hartiuta mototolita cu textul rugaciunii, scrisa cu un creion si o caligrafie dificil de descifrat. I-am zambit si i-am spus ca sunt sigur ca Dumnezeu si ingerii lui ma pot asculta si intelege oricum. Ca sa nu-l dezamagesc am luat hartia si i-am promis ca o las pe o masuta dupa ce termin. Am privit inca odata la zambile si am plecat. Deja se inserase. La DEVA am tras la "acasa". Ma intreb mereu de ce. In oras in bistro bucataria se inchide la ora 10. Fiind luni, era deja inchisa de dinainte. In camera nu se poate fuma, doar in restaurant, dar in restaurant nu poti sa bei bere, de exemplu, luata din alta parte, etc. In plus, nici de mic dejun sau baremi o cafea nu voi avea parte caci la ora mica in care doream sa plec, nu avea cine sa ma serveasca. Daca as fi ales o bancuta de lemn din gara Arad, probabil ca se putea mai mult. Am ignorat multiplele interdictii si mi-am luat doua beri de la un Rompetrol de peste drum. Aveam de terminat cateva retete din prezentarea de la tratament iar berile sigur ma inspirau sa fac tabelele si graficele mirobolante. Dimineata devreme am plecat cu graficele ispravite dar cu stomacul gol. Parcul SIMERIA(Dendrologic), era liber. Lume putina, doar florile de mazare de pe pajiste adunate intr-un covor fin de primavara. Printre flori am citit din Salinger ultima poveste din cele noua povestiri ale sale. Ultima, dar prima din carte " O zi desavarsita pentru pestii-banana". O poveste stranie si trista. Am inchis cartea si am tot stat asa...printre flori. La Szegged ne-a lasat autocarul si am continuat cu altul impreuna cu doi colegi. Am stat in spate...privind pe geam si mormaind cand si cand la cate o intrebare. Cu cat inaintam spre vest, primavara era mai departe. Am trecut prin Slovacia. Ne-am oprit la Donovaly, un fel de resort de schi, sa mancam o halushka. Branza de oaie cu jumari. Cracovia este un oras splendid. De cate ori vin, il descopar altfel. O combinatie de arhitectura clasica, cu populatie tanara, extrem de vie si activa. 700 de baruri si cluburi, zeci de muzee, teatre, universitati,un loc in care se poate trai frumos. Intr-o seara, dupa cina, am iesit intr-un club cu muzica de blues "Stalowe Magnolie" - Magnolia de Otel. Muzica buna, excelenta...atmosfera boema, europeana. Prezentarea a iesit bine, desi pot mai mult. Cifrele se asezara cum trebuie, graficele promitatoare. Stau tot printre flori...le vad aplecarile usoare la adierile de vant. Ce-or gandi? Ce-or simti? Ce-or iubi? Am parasit frumoasa Cracovie, tarziu dupa amiaza. Sapte ore pana la Budapesta. Inca trei ore si ceva pana la Arad. Pierdut cu privirea pe geam in regasirea primaverii drumului spre sud am uitat sa-mi fac oprire la Arad. Aveam una insa la Budapesta la care am renuntat. Vroiam sa ajung la florile mele mai repede. Cu o ora pierduta din cauza diferentei de fus orar, Arad-ul ma intampina proaspat si linistit la orele doua ale diminetii. Ma intampina si cu nu stiu ce targ agricol ce umpluse toate hotelurile pana la refuz. Dupa un tur prin oras, cateva locuri incercate cu parcari super pline, spre ora trei mi-am dat seama ca nu-l gasesc pe varu...asa incat undeva o camera camera libera. Doar un apartament de fitze la Coandi cu maretul pret de 600 de lei. Nu platesc atat nici pe Luna, daramite pe noapte la Arad. Asa ca am continuat spre est, gandind ca voi gasi eu pe undeva pe drum un acoperis cu pat liber. Gaseam, daca as fi avut puterea sa ajung la Deva, dar nu mai puteam. Deja vedeam farurile masinilor din sens opus cum se descompun in ochii mei. Am ochit un motel cu reclama rosiatica in comuna Vladimirescu, nu departe de Arad. Ceva de juma'de stea numit pompos Hotel West. Dar ce mai conta? Florile de mazare cu samburii lor in forma de pastaie, aratau ca pestii-banana a lui Salinger. M-as ascunde printre flori...m-as ascunde pe sub flori...sa simt imbratisarea radacinilor...si sa stau asa...nestiut, nepomenit...nu-i asa ca-i bine?..............A 112 ZI AFTER EMMA,SAU EMMA MY DARLING...sau PUR SI SIMPLU DURERI INABUSITE.....De cate ori putem iubi in viata? Nu ma refer la multitudinea de iubiri posibile: de mama, de frati, de copii si nepoti; ci la acea iubire mistuitoare in care simti ca-ti gasesti menirea, in care te abandonezi cu toata fiinta, adorand cu intreg sufletul. Oare insasi perfectiunea acelui sentiment contine, ascuns ca un virus latent, germenele dezamagirii? Valsam frenetic pe acordurile iubirii, orbiti de dumnezeiasca beatitudine, uitand, ignorand, ca obiectul adoratiei noastre este si el un om, cu destule defecte, angoase si umori. Cu o cruda fatalitate, vine un moment in care unul din cei doi nu mai aude muzica, trezindu-se in fata unui film mut, cu personaje care interpreteaza un scenariu desuet si efemer. Celalalt e inca in Paradis, nevazand luciditatea obosita care s-a scurs in ochii celui ales; nestiind ca tocmai a decazut din postura de zeu, redevenind un biet muritor, purtator de clepsidra. Cand gheara unei negre presimtiri ii strange inima, este mult prea tarziu. Poti sa te lupti sa recastigi aura de divinitate? Poti sa recladesti palatul de clestar? Si daca da, va continua basmul; va reporni muzica dupa un laconic ...Secondo Tempo? Cat de norocoasa trebuie sa fi sa nu trebuiasca sa te multumesti cu o carpaceala lipita cu amintiri. Mai putem iubi inca odata la fel? De doua ori; de trei ori...? Pana pricepem intelepciunea resemnarii la locul nostru de munca, aranjand masa si spaland vasele, cu discretie, pentru ca cei-de-dupa-noi sa poata trai, la randul lor, balul miraculos, invaluiti ocrotitor de suspinele celor care-si aduc aminte.Parca a fost ieri!ITI MAI ADUCI DE-AMINTE???!.......GANDURI DESPRE EMMA...Am gasit, din intamplare, asta ... scris de cineva, care probabil a trecut, ca multi dintre noi, ca si NOI!, printr-o situatie asemanatoare. Si, poate, dupa un timp a stiut sa dea glas gandurilor, care au ramas in urma. Ce n-as fi dat pentru cuvintele pe care le-am citit in ultimele zile, pentru atitudinea Ta din ultimele zile! Mai demult....ma tocmeam cu Dumnezeu, in gand, incercam sa-i ofer cate ceva drag pentru ca totul, relatia noastra, sa redevina ceea ce a fost odata. Si, mereu intarzia sa apara rezultatul... Acum, nu Ii mai cer nimic, nu mai vreau nimic... "Se spune că iubirile adevărate, atunci când se încheie, nu se transformă în prietenie. Ele ard până la cenușă și, atunci când nu mai este loc de complezențe, de diplomație și de puterea de a-i spune „prietene” celui cu care odată sorbeai din același pai, nu mai rămâne decât o amintire care sălășluiește într-un colț înfundat și târziu uitat de participanții la joc. E o vorbă care îmi convine, pentru că îmi confirmă faptul că iubirile mele nu au fost superficiale, chiar dacă asta a însemnat să nu se concretizeze nici măcar într-o relație dezinteresată de prietenie. De obicei, nu prea rămâne nimic dintr-o relație încheiată pentru totdeauna. Există rămășițe care interferează cu prezentul, dar asta e numai la început, înainte să se lase praful. Haine uitate prin șifonier, agrafe căzute prin baie, poze și obiecte comune – este doar o chestiune de timp până să fie înlăturate din scena unui nou festin romantic cu alți protagoniști. După ce dispar și ultimele dovezi ale unei conviețuiri, conștiința de cuplu se destramă încet încet, fără a mai fi ancorată în realitate. Oamenii uită și devin preocupați de activități și persoane noi. Momentele care au fost memorate, aniversate și celebrate se transformă în simple ocazii, pe care mintea din prezent nu mai vrea să le mai considere importante. Instinctul de supraviețuire morală dă semnale de alertă: Trebuie să mergi mai departe, stă în natura umană să depășești situațiile conflictuale din trecut. Astfel, începi să nu te mai gândești și să uiți din amănuntele care făceau ca lucrurile să fie speciale… În primele zile de după relație s-ar putea scrie un jurnal detaliat, la câteva luni o povestire de amploare, dar, după ce trec anii, se mai poate doar picta un tablou, două. Oamenii uită, iar marea tristețe este că nimeni nu este lângă ei atunci când își trăiesc iubirea intensă, pentru a imortaliza povestea cu lux de amănunte. Dar poate că acesta este farmecul: să iubești, să trăiești, să nu mai iubești, să uiți și apoi să reconstitui imaginea romanțată a tututor iubirilor din trecut, lăsând o urmă de mister și de curiozitate, exact așa cum se întâmplă cu picturile. Iubim și uităm. Uităm și iubim." TU CE ZICI?...TE REGASESTI?....A NU STIU CATA ZI POST-EMMA....SAU UN MOD DE REMEMBER.......DISCUTAM INTR-O SEARA DE "SUFLETUL PERECHE"...mi-aduc aminte ca zicea cam asa:"Aceleasi intrebari mi le pun si eu de mult timp. Sufletul meu pereche a exsitat, l-am simtit, desi nu l-am atins si l-am pierdut candva, pentru totdeauna. Acum ma intreb daca as mai putea crede in repetarea acestui fapt. Eu nu pot trai fara iubire. In iubirea vad intotdeauna partea plina a paharului, iar asta de multe ori a fost o greseala, insa asa sunt eu, nu ma poate schimba nimeni daca nu m-a schimbat viata pe care am dus-o in ultimii ani cu un om care mi-a chinuit sufletul pana la epuizare...Dar nu mi l-a impietrit...uneori ma intreb daca nu era mai bine"...si continua asa pe TOCURI INALTE CAM ASA:" Nu te critic iubitul meu,Iarta-ma o sa fiu mai retinuta daca asa vrei.Eu prefer sa mi spui adevarul, e dovada ca ma iubesti"....AHAA...CE-TI SUNT SI DOVEZILE ASTEA...UN FEL DE PAROLE PAROLE...dar nu cu DALIDA SI ALAIN DELON....si complecta asa de frumos DRAGUTA DE EA ....ca-mi venea sa DAU PE SPATE...nu alta,asa era "ea"...languroasa si in mod pisica de lux,dupa care a zis"Acum, nu inteleg eu foarte bine iubirea ta, dar stiu, ca eu pe tine tine acum te consider sufletul pereche... Tu din pacate nu simti la fel.Spun asta pentru ca, daca ar fi asa sigura, in aceste multe zile ne-am fi iubit. Sunt o fiinta mai emancipata, stiu ca o femeie nu trebuie sa alerge dupa un barbat....si chiar nu am facut lucrul acesta niciodata.Ce se intampla cu mine acum? poate si mie mi este greu sa inteleg uneori....Stiu doar ca eu exprim cu propriile mele cuvinte tot ce simt fata de tine.Mi este frica de ziua cand nu voi mai simti ce simt acum.De ce oare?".........DUPA CARE DUPA O NOAPTE DE DRAGOSTE(SEX),TOTAL,NEBUNA SI INTR-O SEARA CANICULARA,I-AM RASUNS ASA:Nu știu dacă am crezut vreodată cu adevărat în existența sufletului pereche, la fel cum nu știu dacă am crezut vreodată în multe alte lucruri frumoase, menite să scoată ființa umană din singurătatea în care tinde să se afunde cu fiecare dragoste pierdută, cu fiecare speranță care moare pe altarul fericirii negăsite. Și asta pentru că, în fond, sunt o ființă mai singuratică decât altele sau poate doar mai puțin adaptabilă unor tipare pe care oamenii le construiesc neîncetat în propriile lumi;nu știu încă de ce oamenilor le trebuie atât de mult timp ca să iubească necondiționat, dar am incredere ca pe undeva, prin univers, stă ascuns un suflet care așteaptă să fie descoperit. Alte și alte iluzii și certitudini și-au pus rând pe rând amprentele pe sufletul meu dornic de lumină. Ideea sufletului pereche mi-a revenit din când în când, însă nu mi-am făcut niciodată un țel din căutarea sau din descoperirea lui. De fapt, am fost mereu confuz în privința asta. Nu cred că am înțeles vreodată ce înseamnă cu adevărat sufletul pereche – e sufletul geamăn, care îți seamănă perfect și care e capabil să simtă și să înțeleagă în același timp cu propriul suflet sau e sufletul complementar, jumătatea pe care o așteptăm cu toții pentru a ne completa existența efemeră în această lume? Sau, poate, și una și alta.Am identificat multă vreme sufletul pereche cu marea iubire și asta a fost, cred, o mare eroare, pentru că, am ajuns la concluzia că nu există o singură mare iubire; că fiecare dragoste are propria măreție și că doar noi, în superficialitatea noastră cotidiană, avem mereu tendința să ierarhizăm. Mi-am spus apoi că sufletul pereche nu trebuie să aibă neapărat legătură cu dragostea, în sensul identificării lui cu acea ființă cu care ne vom petrece restul vieții, din momentul în care am găsit-o. O vreme, am crezut că sufletul pereche e ascuns în ființa acelui om special față de care, fie că îl iubești sau nu, simți că poți fi tu însuți, știind că nu ești judecat, ci doar înțeles. În încăpățânarea mea de a crede că totul în viață are un sens, am ajuns să nu mai știu dacă mai cred sau nu în existența sufletului pereche. Poate că e doar idealul la care tânjim din teama de singurătate care ne cuprinde uneori. Sau poate că undeva, foarte aproape sau foarte depare, sufletul meu pereche are aceleași frământări care îmi tulbură mie această seara calda, în care îmi vine să strig, fără să știu dacă vreau sau nu un răspuns imediat: Unde ești, suflet pereche?!...CHIAR ASA...AL TAU UNDE E?.................TOT DESPRE SNOBISM!!!...Consumismul romanesc s-a aliat foarte bine cu snobismul romanesc. Un nou obicei si-a facut locul in mentalul shopping-ist al natiei valahe: mersul la Viena pentru sezonul de reduceri. De cumparaturi. Recent, mama unui cunoscut se mandrea ca fiul ei s-a dus la Viena sa-si faca niste cumparaturi. Sublim, mi-am zis, invidios, in gand.De altfel cei care merg la Viena sau Milano pentru shopping ii dispretuiesc pe cei care nu merg la Viena sau Milano in timpul sezonului de reduceri pentru ca sunt amarati si nu-si permit un astfel de lux. Vai de steaua lor! S-ar apara de acuza de snobbism tocmai cu acest argument : lasa ca si tu ai merge acolo daca ai avea bani, dar nu ai. E drept, as merge un week-end, o saptamana daca as avea bani dar nu pentru shopping (adica pentru a-ti cumpara haine care sa tina de caldura unui corp) ci pentru a descoperi cultura unor orase care sunt intestate cu muzee, expozitii, adevaratele locuri care merita vizitate. De aceea a spune ca te duci la Viena sa faci cumparaturi mi se pare o culme a snobismului incult, anticultural. Hainele nu mai pot fi cumparate din Romania?... Cineva ma poreclea in TIMISOARA acum zece ani drept un ayatollah de BANAT pentru ca nu iubeam trupa Andre si toate celelalte forme de behaiala siliconata. Se pare ca nu am evoluat prea mult de vreme ce am ramas constant in ura fata de diversele forme de prostie.Incultura!!!...Ma aflam in pauza unui lung seminar dedicat Fondurilor Structurale (si mai ales, dezvoltarii resurselor umane din Manelistan). Am scos saptamanalul Dilema Veche si-l citeam. Din spate vine un tanar coleg inspector/functionar la Consiliul Judetean, compartimentul pentru afaceri europene si ma intreaba ce citesc. Ii spun titlul iar el ma intreaba:"aah e un ziar d-ala gratuit?"...Omul nu auzise de Dilema Veche. Am negat, costa 3 lei si jumatate! S-a uitat mirat la mine neintelegand cum si de ce platesc un asemenea pret pentru un ziar care poate fi gasit si gratuit! Ce conteaza ca nu este acelasi ? Are litere? Are! Are hartie de ziar ? Are!...UNDE ESTI CARAGIALE?.............SIMPOZION ANU'TRCUT LA CONSTANTA:Nimic nu ma ademenea sa ma grabesc...habar n-am de ce....Asa ca intrai in oras...am sunat un prieten bun din Constanta care se vaita ca eu nu il sun niciodata..raspunde casuta vocala...c-asai in tenis...cand sun si eu...telefonul inchis...O dormi....M-am dus direct infipt la cafeneau BT (adica Banca Transilvania) de pe Tomis colt cu Ferdinand. Nu atat sa beau o cafea, care e aceeasi Illy, cat sa ma pierd in canapele. Au astia niste canapele din piele, mari, comode si moi...te asezi...si nu se mai termina asezarea...e abisal. Expresso lung si o limonada fara arome, cu miere. Langa mine, tot pe niste canapele la fel de abisale, patru fete, cincispe'-saispe' anisori...sorbeau cu paiu din niste cocteiluri, speram eu fara alcool. Doua cu fatza la mine, doua cu spatele. Una dintre cele cu vederea spre mine, vorbea afectat, tragand din tigara si din pai in acelasi timp. Subiectul serios...mi-a distras atentia pierduta la masinile de pe bulevard. Afectata, vorbea incontinuu, sigura pe ea...frumusica, sa zicem ca seamana cu Vanessa Paradise in adolescenta, satena, par lung, aranjat la coafor, ochi caprui, migdalati. Prabusit in canapea, o ascultam si o priveam cu coada ochiului in acelasi timp sa-i prind si gesturile. Ohh...ce show!!....Cam cat Revolution pe autostrada si inca odata pe atat.Subiectul cum ziceam, serios...nimic despre scoala, teme....totul despre baieti, relatii si sentimente. Nu-i trecea prin minte ca aud tot ce spune...era atat de autentica, de naturala, greu de descris, un adult n-are cum sa asiste la asa ceva in conditii normale. Sau da, poate asista, dar n-are parte decat de o atitudine croita de prezenta adultilor, parinti, profesori, ce-or fi. Adica cu totul altceva.Vanessa le povestea prietenelor despre iubitul ei pe care tocmai il prinsese cum se pupa cu alta. Si cum ea i-a dat un eject pe masura, si cum iubitul jelea implorand-o sa vorbeasca cu el...sa-i explice...ca ce vazuse, de fapt nu era adevarat. " Auzi cretinu', ma face proasta in fatza...adica nu vad bine...si stati sa vedeti...imi da mesaj...stai sa-l citesc...Te implor raspunde la telefon, stau in casa si bocesc de doua ore, nu-mi revin...lasa-ma sa-ti explic...n-a fost nimic...eu pe tine te iubesc...Ce dobitoc...stati sa vedeti ce i-am raspuns...Bou' naibii ce esti ramai cu curva aia...ia viteza sa nu te mai vad in ochi...Si apoi cred ca m-a sunat de 30 de ori...eu nimic" Prietenele dadeau din cap aprobator...ca bine ii face.." Fata...stiu e superdragut...de el imi place cel mai mult, e asa de calm, de cate ori ma isterizam el vorbea calm cu mine...ma linistea...dar ce sa-i fac bou' dracului daca se linge cu toate coardele".. Era asa simpatica...ma pufnea rasul...Isi aprinse alta tigara si continua..." Acu' si eu daca e sa ma gandesc si eu m-am pupat cu Victor...ca stiti la cheful de acolo...da...dar de suparare si de oftica pe idiotu' naibii...De ce cu aia? Cu proasta aia? nespalata... de ce tocmai cu aia?...handicapatu' dracului..Da...si ce?...l-am muscat pe Victor si de gat si de spate...asta e...eram beata...si stii fata....cand esti beata simti sa fi cu cineva..." Dadea din maini...cu tigara intre degete..."Stai ca suna...sa-i raspund?" Fetele toate dadura din cap a aprobare....Il puse pe speaker...si il lua tare..." Ce vrei?"...Se auzea un tanguit pana la mine...nimic clar..." Auzi bou' dracului ce esti...nu ti-e rusine?...cum de ai tupeul sa ma suni.?...alte tanguiri, nu se intelegea..." Auzi...ma iubeste" zise Vanessa dandu-si ochii peste cap..." Handi, nu mai boci, ca e de pomana, du-te la zdreanta ta si nu mai mai freca atata la cap...cretinule...nu mai suna ca-ti blochez numaru'..." Ii inchise telefonul, fetele oftara de admiratie...Ce tare e Vanessa asta!!...isi ziceau ele..."Iar suna...asta-i chiar handicapat"... Plecara toate patru intr-un final...chemasera taxi sa le duca la o terasa undeva. Iarta-ma ca vorbesc ca in vis, ca un om beat - esti Dumnezeu? Este oare Dumnezeu copil, este fata? Iarta-ma ca vorbesc incet. Nimeni nu m-aude. Vorbesc incet cu tine, iar tu stii ca nu sunt beat, nu sunt confuz si ca inima mi se rasuceste in dureri sub rana din care intunericul rosteste cuvinte batjocoritoare. Prietenul din Constanta are telefonul inca inchis...precis e plecat pe undeva pe-afara...nu doarme el atata.Merg pe langa atatea terase...Daca in Constanta e relativ liber, Mamaia e tare plina.Si in sfarsit gasesc un loc asa cum imi place mie ...mai LIBER;Pe terasa...chef in tanga...cum vedeam pe vremuri la MTV...Soarele inca stralucea, muzica, multe trupuri cu miscari lascive printre mese si pe bar...pe Marabou...apoi deodata aparea ea...EXUBERANTA...cam lasciva daca nu si un pic ametita?...Pe terasa chermeza era in toi...de fapt singura pauza, din ce intelesem, era undeva seara, cand lumea se gatea pentru club si pentru noapte. Exuberanta...iar ma lua de gat...uitase ca ne vazusem deja...ma intampina a doua oara cu acelasi entuziasm. Era asa de beata ca simtea sa fie cu cineva. Vanessa dixit. Aparu si intima, blonda aglomerat, aburita si asta dar mai retinuta...nu ma pupa, ci-mi trimise doar un colt de zambet. Cat mister!...M-am dus la bar si am cerut un Mojito, dar fara rom. Barmanul se uita la mine crucis..."Asta-i nu-i Mojito"...Bine...stiu...fa-l sa arate a Mojito...doar cu apa. Stiam ca n-o sa raman. Desi perspectivele de chef se anuntau interesante...stiam ca nu raman. Nu stiam de ce, dar stiam ca voi pleca. Nici periuta de dinti n-aveam la mine.Am supt incet la "Mojito" vreo ora...am plimbat fumul de la o tigara prin gura, de vreo doi ori cand a ajuns si la mine...Se ivi si prietenul publicitar...zdrente de beat...nu-l vazusem niciodata asa...nu cred ca m-a recunoscut. Toata lumea vorbea cu mine de parca ne stiam de-o viata...Asa e la chermeze...nu insa cand bei Mojito botezat. Toti erau optimisti...planuiau alt chef in nu stiu ce club...eu nu eram sigur insa daca puteau ajunge pe propriile picioare pana in camera. Ramanea de verificat.Am plecat usor...asa cum am venit...nestiut. Nu-mi simtise nimeni lipsa. Se facu de seara...soarele se topi. Nu vroiam decat sa simt vibratia si puterea energiei mele pe drumul de intoarcere. Am "zburat"...o ora si un pic...pe autostrada...liber...doar o masina de politie in mers, am vazut-o prea tarziu...dar nici ei nu m-au vazut prea bine...sper..................Sant medic într-un laborator privat universitar dintr-un mare oraş ardelean şi, avînd această meserie, înţeleg mai bine dramele individuale decît cele colective. Recunosc adesea cauza suferinţei unui om de îndată ce îmi deschide uşa, în schimb, ori de cîte ori vorbesc cu prietenul meu din minister, acesta îmi demonstrează că nu pricep nimic din suferinţa sistemului medical naţional şi, mai ales, nu înţeleg beneficiile acestei reforme sanitare. În fiecare zi aştept să se schimbe ceva în bine, în spital. În ultimii douăzeci de ani s-a schimbat de douăzeci de ori formularul de reţete şi tot de atîtea ori cel de concedii medicale. Cam asta a fost reforma care a ajuns pînă la mine. În fiecare zi aştept altceva. Azi, primul pacient pe care îl văd este un vîrstnic de la ţară, dintr-un judeţ din apropiere. Intră în cabinet sprijinit de fiică şi ginere. Recunosc semnele alarmante ale unei boli probabil severe, încă nediagnosticate, deşi a fost, în ultimele luni, de mai multe ori internat în alte spitale. Îmi vin în minte repede variante de diagnostic, l-aş putea ajuta, poate l-aş putea salva. E nevoie, însă, de medic specialist si...investigaţii care nu prea se mai fac la "stat". Fără ele nu are rost să-l internez, nu pot afla cauza bolii. Cu inima strînsă, îi întreb, puteţi plăti cîteva analize? Oamenii se uită unul la altul neliniştiţi şi întreabă: cît?. Fac un calcul aproximativ, cîteva probe de laborator, o explorare imagistică, un antibiotic mai puternic pînă ne lămurim şi spun: zece milioane de lei vechi. Familia, resemnată, pare totuşi uşurată la auzul cifrei. Au cheltuit mult pînă acum şi se temeau că aici, la clinică, suma va fi mult mai mare. Mîine, ginerele se va reîntoarce cu banii. Semnez actele de internare şi îndrum bolnavul în salon. Pentru acest pacient, reforma ar trebui, mai întîi, să recunoască incapacitatea statului de a-i asigura gratuit sănătate, să mărturisească efortul financiar uriaş pe care îl face românul, dincolo de taxe şi impozite, pentru a susţine sistemul sanitar. În faţa acestui bolnav, reforma ar trebui să pună degetul ruşinii pe obrazul demagogului care redactează legi de felul "orice pacient poate cere înapoi spitalului banii pe care i-a cheltuit din buzunarul propriu, cît timp a fost internat", reforma ar trebui să-l ajute cu un sistem de asigurări private, de încredere, reforma ar trebui să mă scutească pe mine, medic, de a şti preţul unor analize indispensabile. Poate că asta va face.Urmează o doamnă care are o boală cronică de peste zece ani. Este o pacientă grijulie, respectă sfaturile şi se simte bine cu un medicament pe care îl ia de la începutul bolii. Vine pentru o „scrisoare medicală“, de multe ori doar o supervizare periodică, pe care medicii de familie sînt obligaţi să ne-o ceară nouă, specialiştilor. Mă simt ridicol, medicul de familie şi pacienta însăşi ştiu mai bine decît mine ce trebuie să facă, bolnava îmi spune şi doza din medicament care o ajută cel mai mult. Pierd timp, completez o mulţime de hîrtii, bolnava pierde timp. Pentru această pacientă, reforma ar trebui să aibă încredere în medicii de familie, să le dea competenţe multiple, pe care să le verifice, să le dea responsabilităţi mai multe, ajutor să-şi doteze cabinetele şi o remuneraţie mai mare. Imensa majoritate a bolilor pot fi diagnosticate, tratate şi urmărite de aceştia, mai eficient financiar şi lăsînd mai mult timp şi resurse spitalelor, mie, pentru cazurile dificile.Pe hol, un pacient îşi pierde cunoştinţa şi cade în ţipetele asistenţei. Alerg, primele măsuri ajută, ce se va întîmpla în următoarele ore este încă nesigur, trebuie supravegheat într-un salon. Avem o brancardă veche, din acelea care se folosesc pe front, iar brancardierii sînt de negăsit de către cele două infirmiere pe care le trimit să-i caute. Arunc o privire în jur, chem un bărbat mai puternic, experienţa mă ajută să aleg unul mai puţin bolnav şi, împreună, destul de neîndemînatic, ducem brancarda cu pacientul pe scări, la etajul doi. Pentru acest pacient, pentru ca el să ajungă mai repede în camera de urgenţă potrivită, reforma ar trebui să cumpere o brancardă uşoară, pe roţi, să ne doteze cu un sistem de comunicaţii rapid, să construiască un plan înclinat, un ascensor, o secţie bine compartimentată, un spital modern. Văd mai departe bolnavi în regim ambulator, fac vizita pe secţie, sunt chemat pentru două consultaţii la chirurgie, termin explorările care îmi sunt programate, o strecor peste program pe bunica vecinului...la insistenta telefonica a unei colege de breasla neurolog o liniştesc la telefon pe mătuşa unui alt coleg care a avut un nod în gît, prezint un caz ilustrativ studenţilor.Ultimul pacient mă găseşte cu puţine minute înainte de-a încheia această zi de lucru. Un bărbat de vîrstă medie, modest, obosit, speriat, cu soţia alături. Vine tocmai de lîngă Bega, în Spitalul orăşenesc i s-a găsit, pe radiografie, o tumoră pulmonară. A călătorit cu trenul toată noaptea, a aşteptat cîteva ore în Spitalul de oncologie supraaglomerat, i s-a spus că este necesară o biopsie, cineva l-a îndrumat la mine. Sînt puţini medici care fac aceste manopere riscante în regiunea noastră, în unele judeţe nu este nimeni, deşi cancerul este o boală atît de frecventă. Nu are acte potrivite ca să-l primesc, nu mai este nici un pat liber în care să-l aşez, îl programez săptămîna viitoare. Mă imploră să-l ajut acum, un drum lung pînă acasă şi înapoi îl îngrozeşte, nu înţelege hăţişul formal din spitale, a aflat că are o boală în care fiecare zi contează, are speranţa că rezultatul biopsiei va fi unul bun, că acest coşmar se va sfîrşi mai repede. Este derutat, extenuat, incapabil, din cauza avalanşei de informaţii pe care le-a primit în puţin timp, să înţeleagă nuanţele explicaţiilor pe care i le dau, riscurile majore, dar şi avantajele acestei manopere agresive. Îl înţeleg bine, zi de zi văd astfel de pacienţi. Ţin echipa medicală mult peste program, facem biopsia, rog un pacient din oraş să doarmă peste noapte acasă şi îl aşez în acest pat. Soţia va dormi pe un scaun, lîngă el. Pentru acest pacient, reforma are multe de făcut. Ar trebui să ţină în ţară miile de medici care pleacă, pentru a ajunge mai repede şi mai uşor la competenţele pe care boala lui le cere, ar trebui să angajeze mii de profesionişti, asistente specializate, psihologi, nutriţionişti, recuperatori, care să aline nenumăratele feţe ale suferinţei lui. Reforma ar trebui să-i preia efortul, pe care bietul om adesea nu-l poate face, de a ajunge la cel mai potrivit medic pentru boala lui.E aproape seară, nu are rost să mai ies din spital, încep contravizita. Coridoarele şi saloanele sînt mai liniştite, bolnavii vorbesc între ei, în grupuri mici, îmbrăcaţi în aceleaşi pijamale şi halate de molton uzate. Da, şi asta ar trebui schimbat. Ajung acasă după stirile de la PRO TV, la cotidiana dezbatere politică vesperală. Politicieni, jurnalişti, directori de spitale discută reforma în sănătate. Se vorbeşte despre importante restructurări, se identifică mari vinovaţi şi se afirmă mari salvatori. Dau dreptate cînd unuia, cînd altuia, e limpede că nu am un punct de vedere clar. Aşa sîntem noi, medicii, înţelegem mai puţin dramele colective...INTRE UN SIMPOZION...SI REMEMBER EMMA...INTRE DORUL DE CASA SI CEVA AMINTIRI...Mi-a povestit odata EMMA cand inca era acasa, despre un tip la Billa, care deschidea cartoanele de oua si controla fiecare ou sa nu fie spart. "Auzi draga, ce mitocan, statea cu ditai carutzul, ocupa tot raionul, si verifica fiecare ou daca e intreg. Blocase tot culoarul...nu se putea apropia nimeni sa-si ia oua". Parca o vad, fuma cu un aer pretios, dadea din cap explicand cum mangaia ala oule, imitand cu mainile gestul. "Precis il parasise nevasta, parca era drogat...se uita pe toate partile la fiecare ou, si daca i se parea ceva suspect..lua alt carton...si tot asa. Cred ca numai oua manca. N-avea cine sa-i gateasca. Asa o sa patesti si tu daca o sa plec de acasa". Gura divei,adevarat graia.Uitasem faza...dar azi, nu stiu cum se facu, la Carrefour fiind, si apropiindu-ma de raionul de oua...imi aminti. M-am uitat imprejur...parca sa nu ma observe nimeni, si am deschis cartonul de oua sa le verific. Erau in regula. De fapt, mi-am dat eu seama, cu gandurile mele simple, ca e natural sa verifici oule din carton...de multe ori sunt deja sparte de pe raft. Asa ca le mangaiai si eu pe toate partile sa le controlez de fisuri sau alte hibe ascunse.Si m-am mai gandit eu...ca de fapt, mangaiatul asta de oua tine de instinctul de conservare si supravietuire. Cand mergi cu nevasta la shopping, esti un simplu impingator de carucior. Ea se ocupa de incarcat. Tu, ca barbat, doar de impins carutul si de scos cardul la casa. Cand nu mai ai nevasta, apar schimbari majore. In primul rand nu mai e nevoie de carucior. Un cos de mana e de ajuns. Viata se simplifica major. Se complica doar atunci cand trebuie sa citesti etichete, sa faci diferenta intre detergent, inalbitor sau balsam de rufe, etc.Asa ca din proprie experienta m-am gandit sa intocmesc un scurt ghid cu reguli de buna practica pentru barbatii parasiti de neveste. Atentie, acest indrumar se adreseaza exclusiv barbatilor ale caror neveste au plecat de la domiciliul conjugal. Barbatii care-si lasa nevestele in casa, nu au nevoie de acest ghid. Ei pleaca de obicei la amanta sau in cel mai rau caz la mama. Asa ca pentru ei, nimic esential nu se schimba. In concluzie, experienta mea de de un om singuratic...de ceva vreme...ma califica pentru intocmirea acestui mic indrumar de jumatate de buzunar.Deci: 1. Controleaza fiecare ou din carton inca de pe raft. Oule trebuie nu numai sa nu fie sparte, dar nici macar fisurate. Chiar daca le pui in frigider, sunt sanse mari sa se strice. Daca nu stii sa gatesti altceva, faci foamea. 2. Imediat dupa ce nevasta(prietena), se cara din casa, chiar din prima zi, vei simti un gol in suflet. E prea multa liniste, e prea mult spatiu. Ti se pare ca esti trist, ti se pare ca lumea nu are rost fara ea. Gresit. Daca poti face ce vrei, nu inseamna ca e rau. Fa tot ce nu puteai inainte. Schimba canalele la televizor des si insista pe programele de sport. Lasa-ti sosetele, chilotii, maieul, pantalonii, insirati de la usa pana unde vrei. Ai aceasta libertate. Poti manca linistit pe canapea, turceste, cu ochii la fotbal, fara sa te ingrijorezi ca faci firimituri. Nu te baga in dush daca n-ai chef. Poti sta si nespalat o ora doua...nimeni nu sta sa te miroase. Daca tot te speli, fa mai bine baie. Poti fuma in spuma de baie, ia-ti sio bere cu tine. Nu aprinde lumanarele pe langa cada, te vor deprima. Concentreaza-te sa faci cat mai mult fum si trage cu sete din bere. Daca nu esti fumator, aprinde o tigara oricum. Te va face sa te simti bine. 3.Nu asculta melodiile care sunt legate de memoria relatiei. Schimba registrul. Asculta altceva, complet diferit. Interzis melodiile siropoase, lenese, cu subiect de amor neimplinit. Iti va alimenta deprimarea. Nu asculta melodii in limba romana sau in alte limbi pe care le stii bine. Toate cantecele au subiecte gen "Iubito ai plecat, sufletul mi-e impietrit..etc" Gresit total. Te incarca cu asa zisa tristete, cu ganduri negre...iti vei vedea nevasta in bratele unui june brunet si focos...ziua va fi un cosmar. Asa ca cel mai bine sa asculti melodii in germana, daca nu stii germana, in ruseste, chiar suna ok, cel mai bine in ungureste, sigur nu intelegi nimic, chiar daca dizeuzul plange dupa iubirea neimpartasita. Important ritmul sa fie mai saltaret.4.Daca vrei sa vezi un film, aplica principiile de la pct.2. Vezi titlul, verifica subiectul pe net, orice mica asemanare cu povestea ta dauneaza. Alege filme cu cowboy, mafioti sau SF. Nici comediile nu-s de recomandat. In ziua de azi comediile sunt romantice, in care cuplurile trec prin tot felul de intamplari mai mult sau mai putin haioase, iar in final raman impreuna. Adica happy end. Pentru tine asta nu e o veste buna. Iti induce senzatia ca n-ai putut si tu la fel. Adica happy end. Deci interzis la comedii. 5.Nu te bucura ca, odata nevasta plecata, poti face sex cu cine vrei, cand vrei,cum vrei, mai ales ca ai loc liber. Interzis sa aduci o tipa in casa mai devreme de 6 luni. Nevasta(prietena), cand pleaca, nu-si poate lua toate lucrusoarele. Ai sa fi uimit de cat timp are nevoie sa si le care pe toate. Poate sa dureze si ani. Cand ai crezut ca gata, si-a luat tot, mai are cate un uscator sau ondulator de par de rezerva, rujulete, cutii cu pantofi, cizme, etc. Poate sa vina oricand dupa cate unele. Nu e deloc funny sa te gaseasca facand exercitii la sol sau la paralele cu vreo cadana sexy. Asa ca abtine-te de la sex, cel putin la domiciliu, o perioada.6.N-o suna niciodata s-o intrebi unde e nu stiu ce lucru. Ii vei oferi satisfactia maxima stiind ce chinuit trebuie sa fii, pierdut in spatiu, in propria casa. Mai bine intoarce casa pe dos, dar N-O SUNA. 7.N-o suna in general. N-ai de ce. Sa ce? Daca suferi, mai bine sa nu stie. Aplica spuma de baie, trabucul si coniacul de la pct.2... 8.Daca te suna ea, fi amabil, utilizeaza o voce masculina si puternica, razi sanatos, baga cate o gluma, ofera-ta sa o ajuti. Acelasi lucru daca va intalniti. Schimba tunsoarea daca ai par in cap , lasa-ti perciuni mai lungi, sau barba de 1 cm. Imbraca-te obligatoriu cu haine noi, pe care nu le stie...alta camasa, alti pantaloni, alt parfum. Fii relaxat, zambeste. Pune un prieten sa te sune de 10-20 de ori cat timp esti cu ea. Sa te auda ca ai program, ca mergi acolo...sau acolo...la club, la concert..."Aaaa...nu pot la club sambata...ca merg la munte...Eee..cu cine? Nu pot sa-ti zic acum...vorbim mai incolo" Ii vei vedea fata schimbata. Femeile sunt curioase...o confuzezi. Ea se asteapta sa fi daramat, trist, cazut. Nu epata prea mult, ca se prinde. Femeia are miros fin. Intre telefoanele aranjate, poti sa-i spui ca ti-a fost dor de ea...ca...casa e goala fara ea...etc...Nu prea mult...sa nu bata la ochi. Fii masculin, inspira forta...sa vada ce a pierdut. Nu te ruga de ea. O femeie cand pleaca, pleaca. Nu se intoarce. Daca te milogesti ii vei inspira mila. Daca esti vesel, masculin si relaxat, o vei surprinde. Ce e mai fain decat o femeie zapacita de situatie. Nu fii mitocan, evita reprosurile istorice...nu intra in capcana ei. Ea sigur te va ademeni in discutii in care sa-ti si sa-si motiveze actiunea parasirii cuplului si a casei. Recomandat ca acest tip de intalniri sa fie scurte, la o cafea si un suc. Interzis cine sau pranzuri cu nevestele care au plecat de acasa. Discutii prelungite si fara sens, in plus trebuie sa platesti si nota. 9.Chiar daca o vrei cu disperare inapoi acasa, nu-i arata. Iti va trece cam in doua luni. Daca nu vine in doua luni, nici n-o sa mai vina. Daca totusi se intoarce acasa, asteapta-te ca va pleca din nou. Peste un an, peste trei luni...dar va pleca. Nu poti sa fi masculin si plin de forta in fiecare zi. Perciunii mai lungi sau barba tunsa scurt, camasile si hainele noi...nu pot fi altfel in fiecare zi. Si nici tu. Vei repeta fara sa vrei greselile care au facut-o sa plece prima data. Si va pleca iar. Gandeste-te ca exista alte sute si mii de femei pentru care aceleasi greseli nu conteaza. 10.Prima luna e critica in care trebuie sa rezolvi chestiuni logistice de importanta vitala. De exemplu, de unde se porneste masina de spalat. Sau la ce se foloseste Coccolino. In primele treizeci de zile vei avea convingerea suta la suta ca se va intoarce. Ca e doar un capriciu. Asa ca nu te vei grabi sa anunti situatia familiei tale sau prietenilor. Pana cand crezi tu ca se va intoarce, trebuie sa-ti speli camasile si chilotii. Nu poti umbla jegos. Primul lucru urgent este sa inveti sa folosesti masina de spalat rufe. In maxim zece zile se epuizeaza textilele pe care le folosesti la imbracat. Nu poti sa te duci la servici in camasa de ginerica care sta de ani de zile impachetata bine pe un raft. Asa ca studiaza manualul de utilizare. Daca nu-l gasesti, ceea ce e foarte posibil, n-o suna...ii vei auzi sigur la telefon ranjetul de satisfactie "Esti mort fara mine". Cauta undeva pe masina de spalat doua lucruri. Cum se numeste si ce model e. Gasesti manualul pe net. Daca nu gasesti manualul si nu te descurci...cautandu-l vei intra fara sa vrei pe forumuri de gospodine si mamici care stau acasa. Imprieteneste-te acolo cu cineva si cere-i ajutorul. Vei fi uimit cate femei vor sari sa te ajute. Vei gasi la locul lor, tot felul de detergenti si cutii din plastic. Iti va lua ceva timp sa citesti etichete si sa vezi fiecare la ce se foloseste. Vei fi nitel confuzat de detergentii praf si cei lichizi. Nu vei stii pentru ce e unul sau celalalt. Nu te speria. Ii poti folosi, dar pe rand. Nu amesteca detergentul cu balsamul. Au lacasuri separate. Ce e balsamul? Nu stiu...dar se foloseste...cica sa dea nu stiu ce miros pufos. Daca scrie Coccolino sau Lenor...asta e balsam. Scrie in manual cum se utilizeaza. Daca te incurci...nu-l folosi. Nu se intampla nimic. Fii atent...in principiu nu se amesteca chilotii cu camasile. Exista programe separate. Masinile de spalat au tot felul de programe, de temperaturi, butoane, led-uri...etc...toate proiectate pentru logica unei femei, nicidecum pentru creierul sintetic al unui barbat. De aceea noua ni se par complicate. Nu dispera. Gandeste-te ca daca o femeie poate conduce un autoturism, si de multe ori foarte bine, poti si tu sa invarti la butoanele masinii de spalat. Alta regula de baza, nu amesteca rufele albe cu cele colorate...Vei avea chiloti si maieuri roz sau dupa caz alte culori. Ceea ce nu e chiar un capat de tara. In principiu n-ai cum sa gresesti. Rufa iese cumva spalata de acolo. Te mai pot confuza si alte recipiente tip Vanish. Unele albe, altele colorate. Nu le baga in seama. Astea cica sunt pentru pete. Fite feminine. Noi oricum nu vedem petele, asa ca nu avem de ce sa le folosim. In principiu daca rezolvi problema cu masina de spalat, cam 50% din situatie e ca si rezolvata. 11.Te uiti prin bucatarie sa vezi ce scule mai sunt acolo. Cu frigiderul n-o sa ai probleme. Ai deja experienta...l-ai deschis de mii de ori sa-ti scoti berile de la rece. Poti sa descoperi o masina de spalat vase. Nu te speria. E mult mai simplu decat la rufe. Vasele se baga la gramada...nu pe culori. Poti sa bagi inox cu portelan. Detergetul, de obicei, e tip pastila...trebuie sa-l gasesti pe undeva pe langa masina, in bucatarie. Nu cauta in baie, ca n-ai sanse. Gandeste-te ca nevasta-ta nu se ducea pana in baie sa ia pastila pentru masina de spalat vase. Trebuie sa fie pe langa. Un sertaras, o usitza...un ceva. Pastila se baga intr-un locas..care apoi se inchide. Nu-s programe asa multe. E doar unul de prespalare, unul de pahare si unul de vase. De obicei sunt niste figuri sugestive...cu un pahar...cu o farfurie. N-ai cum sa ratezi. Butoanele de obicei sunt pozitionate pe catul de sus al usii, nu-s frontale. Asa ca le vezi usor de sus, nu trebuie sa te apleci. O sa te gandesti, cum pana mea apas?...porneste masina cu usa deschisa?...iese apa. Nu...apesi pe ele...inchizi usa si pleaca masina singura. Cand se termina, de obicei dupa doua ore si ceva, deschizi usa, iese aburul si cu ocazia asta se usuca si vasele. Piece of cake. Daca nu te descurci, sau nu gasesti masina de spalat vase (sa n-o confunzi cu cuptorul)...atunci n-ai ce face...trebuie musai sa le speli de mana. Vezi ca si aici sunt tot felul de solutii de spalat. De obicei nu-s amestecate. Nicio nevasta nu pune detergentii de vase impreuna cu cei de rufe. Pe undeva pe langa chiuveta trebuie sa gasesti un recipient pe care scrie Ajax sau Fairy...sau altceva. Citeste eticheta...sa nu fie solutie de desfundat chiuveta si uitata pe acolo. Ce mai poate fi? Un aragaz sau masina de gatit electrica. Aici e simplu...nu intru in detalii. Cuptor cu microunde. Mda...daca vrei floricele, trebuie sa consulti manualul, dupa modelul de la pct.10. Adica net, sau forumuri de mamici. De obicei niste floricele super ies la 600W cam in 5 minute si 30 de secunde. Verificat. In rest, nu prea ai nevoie de microunde...sa ce? Sa dezgheti carne? Nu cred. Mai poate fi un cuptor pe gaze sau electric. Te sfatuiesc sa nu te bagi. N-ai nevoie de el...cel putin deocamdata. Nu te apuci sa faci placinte sau friptura la cuptor. Mai bine iti iei o shaorma si o incalzesti la microunde. Tot la 600 W ai nevoie de 2 min, sa fie fierbinte. 12. O sa mai gasesti tot felul de alte recipiente...Pronto, Mr.Muscolo, etc...lichid de geamuri...solutie de parchet. Nu te baga. Oricum nu vezi praful foarte bine. De ce sa te complici? Mai bine iti iei o Tanti sa faca curatenie si sa calce rufe. Ea va stii ce si cum sa foloseasca si iti va spune ce sa cumperi. Ca sa nu te incurci, mergi in supermarket cu recipientele goale sa stii cum arata eticheta. Altfel, daca faci lista, la raft te zapacesti...sunt sute de tipuri de prostii de curatat. O sa te enervezi...le lasi balta si te duci la raionul cu bere si umpli cosul cu sticle. Cu bere nu poti sa speli pe jos. IN FINAL...SA NU UIT SA MAI CITESC ODATA BILETUL-FOAIE,VERSO,CU INSTRUCTIUNI DE LA EMMA,IN CARE LA VREMEA RESPECTIVA,IMI LASASE O"NOTA",SCRISA DE MANA EI!!!(PROBABIL,A SCRIS-O,FIIND PE TOCURI,SAU DESCULTA...CINE STIE,IN CARE IMI NOTA ASA:" Nu dispera ca mori de foame. Se poate trai foarte bine cu oua cu sunca, cu macaroane cu branza, cartofi prajiti, fasole la conserva, supa instant. O luna-doua pana afla mama sau prietenii, te descurci. Recomand pate-ul de Sibiu, si de porc si de pui, unt tartinabil...Lurpak..a disparut din Carrefour, cica e doar la Auchan, daca nu, President, sau chiar unt romanesc...e cam beton, dar merge. Carnaciorii semiafumati de Aldis sunt alta delicatesa. Se pot manca si cruzi, daca foamea e mare, sau prajiti la foc mic si nitel ulei. Cat timp se prajesc, se pune fasolea la microunde...cam 1 minut jumate la 600W. Se completeaza cu niste castraveciori cornison Maxim's (cei mai buni). Pentru diversificare se poate lua fish fingers sau alte congelaturi de peste...care se face usor la microunde. E simplu...pe cutie scrie la cati wati si cate minute. Astia merg foarte bine cu cartofi fierti. Se curata cartofii, se spala si in loc de pus la prajit...se pun la fiert in apa. Dupa ce dau in clocot,se mai lasa cateva minute. Se pot manca taiati sau piure. Adica se piseaza. Se poate adauga si nitel unt, dar nu Lurpak ca e scump (asta e pentru sendvis-uri)...unt de albalact sau de covasna...foarte buuun. Pentru ceva dulce si simplu,recomand budinca de la Mega Image- in pahare de plastic de 750 g impreuna cu Pinguin choco. La Carrefour gasesti Danette sau altele. Nu suna sub nicio forma nevasta(prietena), sa intrebi unde e sarea sau piperul sau alte mirodenii. Trebuie sa fie prin bucatarie undeva. De obicei pe un raft de sus. Uleiul sau otetul se tin in dulapurile de jos. Pe acolo-s toate. Nu cauta in dressing...ca nu le gasesti. Daca chiar nu gasesti ceva...inseamna ca nu mai e...si nevasta(prietena), a uitat sa specifice cand a plecat. Mergi la magazin si te aprovizionezi"AI INTELES???.. Acestea ar fi cateva reguli de buna practica pentru primele luni...cand inca mai crezi ca se intoarce. Cand o sa fie clar ca nu se intoarce, te vei relaxa. Intre timp stii sa folosesti masina de spalat, sa-ti faci fasole la microunde, sa cumperi chestii...etc. Daca mama sta in acelasi oras cu tine, iti poate face cate o ciorbica sau o mancarica, ca la mama...chiar mai buna, caci fiecare mama se va intrece sa faca bunataturi mai bune decat cele facute de marsava care i-a parasit baietelul. Daca nu, pe modelul manualului de la masina de spalat rufe..vei cauta carti de bucate, sau te vei conversa pe forumuri cu mamici...si vei invata sa gatesti. Vei ajunge un maestru, un chef. Cu siguranta te vei indragosti din nou. Toate defectele majore din fata nevestei vor fi calitati pentru noua ta iubita. Vei fi un vrednic, vei gati, vei spala, vei fi atent, dragut, tandru, scump...iar noua ta iubita,nedumerita, va ramane vesnic cu intrebarea " Cine o fi proasta care l-a parasit pe acest barbat adevarat?!!!" CONCLUZIA:Te vei tara si tavali nitel pe jos...Dar apoi te vei ridica, vei iubi si vei fi iubit...viata se scurge ea cumva...Aaa...am uitat...FINALUL EPISTOLEI EMMA: "cand gatesti, te sfatuiesc sa iei in brate un taburet sau scaunel de bucatarie...si... danseaza un tango...Iti vor iesi cele mai gustoase macaroane cu branza...ever"...SI...DE UNDE?.. O ALTA CONCLUZIE:...EMMA REALA VERSUS EMMA IN PREZENT...PESTE MARI SI TARI...SAU CAM ASA:"Superba dizertatie existentiala, pentru care iti multumesc, e ASA, si NU...uneori e destul de anevoios si greu sa concretizezi vorbe in fapte, uneori pare chiar imposibil, din pacate exista o granita peste care uneori nu o treci, sau o faci destul de greu strigand furtunos dupa ajutor, simtind nevoia unui umar pe care lacrimile sa se rostogoleasca, sau o vorba menita sa-ti aduca bruma de lumina...stie doar cine a ajuns pe buza acestei prapastii in care caderea e singura alinare ce crezi ca o mai ai la indemana...cu tine, am trait senzatiile sublime, dupa care au urmat cele mai periculoase, o innebunire sistematica a creierului, o invinovatire permanenta, care m-a dus cu gandul repetat sa nu mai fiu doar A TA!!!... pentru a-i demonstra "LUI" ceva!...era o prostie, doar ca existenta acelor sentimente( unice si ele in felul lor) au fost destul de atroce, si de neanteles tuturor celor din jurul meu care basca mai si radeau pentru ce prostii imi pun eu \"streangul de gat\"...azi zambesc amarnic la gandul ca stateam ore multe chircita pe podeaua rece de faianta, cu capul lipit de ea, iar lacrimile se faceau totuna cu obrazul rece de la podea, de parea o ploaie chipul meu, iar sentimentele se zvarcoleau neancetat in mine de durere, suferinta, si frica ...si totusi faptul ca le-am trait greu,pana la insuportabil, mi-a creat senzatia de o si mai adanca singuratate cand esti in impas...si mi-a mai creat senzatia ca intreaga lume isi bate joc de ceea ce eu traiam din greu...e dificil de explicat, si risc sa ma repet...numai cei ce au trait acolo in abisul unui zbor spre ceva de nepatruns, de neanteles, ilogic, inuman chiar, poate sa stie,e ceva atat de subtire de vulnerabil si de plapand, de invizibil, nici macar cat firul de paianjen... e o traire si un sentiment greu in viata...cred ca un inger m-a pazit, ca altfel nimeni nu reusea sa-mi atinga sufletul cum eu aveam nevoie in acele momente cruciale...cred in mama mea, care a fost atunci ingerul meu drag si nu m-a lasat sa gasesc xanaxul oricat de innebunita as fi scotocit dupa el...caci as fi inghitit multe, si stiam ca imi ajung 7,8 buc...sau poate ma asteptai TU,draga Jacob care mereu radeai... spunand ca nimic nu e atat de vital sa-ti iei viata...fara TINE poate azi nu as fi reusit...unui ceva diabolic(EL!)... trebuie sa-i raspunzi cu masura, eu nu stiam asta, eu mereu raspundeam cu sufletul...pana cand simteam ca mi se scurgea strop cu strop din mine, in neant... sper ca mi l-am regasit, am vazut ca poate exista poezie si dincolo de a fi iubita lui...desi mare si periculoasa dependenta am facut din acest univers ce l-am deschis impreuna...poate pare mult spus, dar am trait o alta dimensiune, o detasare de real si de nevoi simple, incat cand ma trezeam nu-miregaseam locul meu...nu inteleg nici azi cum de a fost posibil,TU INTELEGI? dar a fost...posibil...si iar imi spun, am ramas cu viata...si mai ales exist in viata prietenilor, ceea ce cu siguranta e mai bine si pt EL si pt MINE!....Dumnezeu a vrut sa traiesc asta, si sa inteleg ca realitatea nu e basmul dulce in care traiam(de la tine am invatat,odinioara!),...altfel ma otraveam singura cu vorbe...am cazut in propria mea capcana si am fost victima visurilor mele...eu ca un revers a zodiei , refuz sa fiu optimista, poate pt mine a devenit un lux, dar cu atat mai mult ma bucur de lucrurile bune si mici care acum vin firesc, si de la care nu mai am multe asteptari...iar dezamagirile aproape nu mai exista...iar monotonia poate inseamna un confort de care nu ne dam seama pt ca ne dorim sa traim la cote inalte si sa halim multa adrenalina,doar ca pt acestea mereu exista un PRET!...a ta, cu sufletul, prezent,inca la tine,EMMA.................... INTRE FIDELITATE SI INFIDELITATE. Pornind de la premisa ca toata lumea inseala,asta asa e de la inceputul timpurilor,fie ca este prins sau nu ca a facut acest lucru,o scuza nu exista pentru ca nu este normal s faci asa ceva daca esti indragostit/a de persoana cu care esti,cine o face inseamna ca ii lipsteste ceva din relatia in care este sau s-a plictisit pur si simplu.Bunaoara imi spunea colega mea ca infidelitatea nu are ratiune!/sau pentru ca poate are o fantezie sau o curiozitate ... si care din noi nu are asa ceva?;TOTUSI CONSIDER EU CA infidelitatea nu se poate caracteriza sub efectul Ratiunii ci, a fi dominata sau dominat de Instinctul propriu de conservare care refuza sa lase loc sentimentelor celeilalte persoane ca partener. Este gresit a se notifica faptul ca o femeie sau barbat au manifestat la inceputul relatiei sau pe parcurs afectiune pentru celalalt partener, cand apare infidelitatea deoarece nu a manifestat decat afectiune si pasiune pentru persoana proprie tot timpul si nicidecum pentru partener.Dealtfel, Instinctul de Conservare se impune foarte usor la aceste persoane care nu au decat logica sau determinare pentru Materialism.Pentru acest subiect, Infidelitatea, nu inseamna altceva decat o relatie cu sinele propriu impusa doar de Instinctul de conservare.Si la femeie si la barbat se impune usor partea materiala si interesul de sine prin a da importanta inca de la inceputul relatiei acestui insuficient si amagitor mod de a exista. Nu are cum sa se creeze niciodata o relatie de Iubire intre cei doi daca intervine partea materialista in orice fel se impune.Exemple: EA:"vreau ca inelul de logodna si rochia sa fie pe gustul meu, vreau sa locuim numai noi doi, vreau sa am intai ceea ce imi e necesar pentru locuinta noastra, vreau ca barbatul sa aibe servici caci altfel nu poate fi barbat, vreau sa am conditii demne de o femeie, vreau sa nu ma insele, sa nu tipe, sa nu intarzie, sa nu dispere, sa nu fie monoton, sa nu fie vorbaret, sa fie frumos, respectuos, delicat in comportari dar barbat, sa stie sa gateasca, sa spele, sa creasca si educa copiii, sa nu bea si in continuare mai mult de atata,etc.si alte doleante,care mai de care!"...Iar pentru barbat:" sa fie perfecta fizic, sa fie tigroaica la pat, sa gateasca, sa spele, sa faca curatenie, sa nu cunosca vecinele, sa nu ridice tonul, sa nu planga, sa nu vorbeasca, sa nu sa nu sa nu si altele enumerate pentru interesul femeii".Asa dragoste pasionata mai zic si eu, care fug foarte bucuroasa(bucuros), cand cineva vrea sa imi cunoasca mai intai partea materiala si daca am mai intai SERVICI. Asta dragoste nu gluma si de altfel site-urile vad un adevarat barbat sau o femeie, numai daca are o situatie buna materiala sau poate ca nu a inteles nimeni pana in zilele acestea ce inseamna a construi Iubirea. DUPA CARE MI-AM PUS INTREBAREA...fireasca de ce sunt pus la colt pentru ca am indrazneala sa ridic pretentii, sa cer ceea ce ofer , si sa am o femeie care poate sa fie destul de inteligenta ca sa poata sa ma faca fericit?!...Bun,corect...da' de ce e datoria oricarei femei, sa ma faca sa tma simt barbat, EU nu pot face treaba asta singur?! Iti dai seama ca imediat ce simte ca ea tre' sa te faca barbat, a si disparut?!CONCUZIA:Unde sunt femeile educate, realizate si cu bun simt, care stiu sa respecte un barbat?SUNT UN barbat realizat, sunt independent, am pasiuni, oare nu am dreptul sa aspir la o femeie asemeni mie?Cer prea mult de la o femeie cand spun ca trebuie sa fie pe picioarele ei, responsabila, sa stie sa ofere, sa ma faca sa ma simt barbat, sa nu ma plictiseasca?Oare sa nu mai existe in ziua de azi femei care sa ofere atentie, iubire, o masa calda, sa fie puternice, realizate profesional si material, sa aiba umor de bun gust? SI O ALTA CONCLUZIE,A COLEGEI MELE:"Hai sa facem o precizare si o distinctie...la ce ne referim cand spunem "inselat"? La un simplu act sexual realizat din necesitate (lipsa, ineficacitatea partenerului), din curiozitate, din fantezie sau din diverse alte motive (fiecare femeie si le stie pe ale sale, la fel ca fiecare barbat, si aici nu introducem in ecuatie persoanele care sufera de nimfomanie, desi au o scuza sau barbatii care ar penetra orice, gaura sa fie...Sau ne referim la starea sufleteasca, uneori (in mod paradoxal) necompletata de un act sexual ? Stiu persoane casatorite dar indragostite de altcineva decat partenerul oficial...Ei bine, care inseala dintre ei ? Cel care-si iubeste partenerul si dintr-un motiv (temeinic pt el) a realizat un act sexual cu altul/alta dar isi iubeste in continuare partenerul si totul este ok in cuplu sau cel care nu-si mai iubeste (daca nu cumva poate iubi doua persoane in acelasi timp),perechea dar nici nu face sex cu cealalta persoana de care s-a indragostit intre timp?"IN LOC DE CONCLUZII: Unde sunt faptele din trecutul"nostru"?Unde este trecutul?Il putem vedea? Raman doar povestile noastre despre "el". Povestile noastre asa cum le-am perceput..

Albume foto jacob47


Pentru a vizualiza aceasta pagina trebuie sa fii conectat. Click aici pentru a intra in cont.